Coronavirusul, alarmistul, flegmaticul și prostul
Apariția în presă a informațiilor despre primul buzoian care se întoarce din Italia cu suspiciune de coronavirus i-a împărțit pe buzoieni în două cete.
Prima este cea a alarmiștilor care cred că totul se desfășoară după un plan bine stabilit – probabil de reptilieni, cu mii de ani în urmă. Lor nu le poți furniza argumente logice, raționale pentru că lumea e condusă de un Guvern Secret Intergalactic, de o Forță inexplicabilă ce are interese ascunse și care, atunci când se plictisește, ne mai trimite câte un virus..
Au fost numeroase luări de poziție pe Facebook – mi-am pierdut și câțiva „prieteni” cu această ocazie – referitoare la planul secret al Cuiva (Soros, chinezii, Adolf Hitler – care nu a murit, ci se ascunde în tunelurile de sub Berlin – sau Donald Trump, care e jumătate om, jumătate extraterestru).
Cea de-a doua tabără este cea a flegmaticilor. A celor care nu dau doi bani pe coronavirus fiincă știu că, ajungând într-un spital de la noi și văzând ce virusuri avem, COVID-19 își va cere scuze de deranj și se va cere acasă. Sunt printre ei și oameni cu umor, care știu că o veste proastă se digeră mai ușor cu o doză de sarcasm. În sinea lor, oamenii aceștia știu că virusul va veni și că oricum n-avem cum să-i facem față.
A, era să uit! Mai e o tabără. E tabăra proștilor, a celor care nu reușesc să înțeleagă natura umană și mai ales faptul că ne confruntăm cu un fenomen artificial, dar extrem de periculos: PANICA. Ei apelează la invectivă, la calomnie, la ură și la mizerii, arătându-ne, în definitiv, din ce sunt plămădiți.
Diferitele frustrări nu îi vor lăsa niciodată să vadă lumea așa cum este ea: bună și rea, pestriță și intrigantă, veselă și ursuză, desăvârșită și imperfectă..
