Evaluarea Națională la Limba și literatura română, sesiunea iunie 2026 / Rezolvarea subiectelor

Astăzi a avut loc proba de limba și literatura română a examenului de Evaluarea Națională, sesiunea iunie 2026. Subiectele au fost accesibile: text narativ și text nonliterar ca suport pentru cerințe, iar la subiectul al doilea, mai ușor nu se putea: rezumatul.

Mai jos puteți găsi o sugestie de rezolvare a subiectelor. La ora 15:00, Ministerul Educației va publica baremele de la proba scrisă.

SUBIECTUL I – 70 de puncte

Citeşte fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

Testoasa o adusese la redacție șeful tipografilor, într-o seară de toamnă. Zicea că o găsise pe aleea din fața tipografiei, când dădea să se suie în maşină și să vină după ultimele pagini ale ziarului. Cum broasca părea derutată și nu se clintea nici îndemnată cu vârful pantofului, tipograful o luase şi-o adusese aici. […] Vreo doi reporteri, ultimii rămași atât de târziu la serviciu, i-au adus de afară, din rondurile de la marginea drumului, iarbă şi frunze, ba chiar și petale portocalii, de crăiță. Broasca i-a refuzat, trăgându-şi în carapace capul pestrit. Reporterii s-au plictisit repede, şeful tipografiei a dispărut și el. Când să stingă lumina şi să plece acasă, Vladimir s-a aplecat și a apucat cu două degete carapacea rece în care se ghemuia un trup viu. A dus testoasa acasă și așa a început totul.

În zilele următoare, broasca a refuzat orice fel de legume şi fructe şi a stat tot mai retrasă. Vladimir şi-a dat seama că, de fapt, era o țestoasă de apă și, prin urmare, carnivoră. A umplut o cădiță de plastic, a lăsat-o să plonjeze acolo şi i-a dat carne proaspătă, atent mărunțită. Testoasa a prins viaţă. O vreme i-a mers bine aşa. Apoi, când s-a făcut tot mai frig, s-a retras într-un colț al sufrageriei şi a intrat în hibernare. Din când în când, Vladimir ridica perna îmbrăcată în pluş roșu cu care o acoperise și o privea. Când a venit primăvara și țestoasa a făcut iarăși ochi, i-a servit câteva mese zdravene, din bucăţele de carne de pui și chiar de curcan, apoi a eliberat-o în pădure, pe malul iazului unde putea să trăiască o sută de ani fără să o mai deranjeze vreodată vreun om.

Vladimir locuia aproape de pădure. […]Cum lucra doar după-amiezile, Vladimir îşi petrecea dimineţile fie în grădină, ascultând păsările, răsfoind vreo carte aşezat pe treptele casei, fie hoinărind prin acest petic verde din preajma casei. Ştia şi cu ochii închişi harta nescrisă a acestui ţinut, aşa cum alţii ştiu străzile şi cele mai întortocheate alei din cartierul în care-au crescut. Poteci bătătorite, dizolvându-se după o vreme pe sub tufe înalte, dispărând cu totul şi reapărând preschimbate mai departe, mult dincolo de locurile străbătute de cei câțiva rătăciți, subțiate acum, nişte poteci fragile, greu de zărit, marcate de o singură pereche de pași, ai lui, dus și întors, primăvară, vară și toamnă. Povârnişuri şi văi, luminişuri, buturugi înnegrite de ploi, albite de timp, acoperite pe-o parte de muşchi, pe toate le ştia nu ca un om născut în ultima casă de la marginea oraşului, ci ca o sălbăticiune, ca o jivină venită pe lume aici, în măruntaiele pădurii, desprinsă direct din contorsiunile vreunei rădăcini acum patru decenii, o prelungire însufleţită a unui lemn viu sau uscat, crescând și hrănindu-se cu aceste forme, miresme, nuanțe și foşnete. Uneori poposea într-un asemenea loc, se așeza pe un ciot sau se culca direct pe pământ printre arbori, privind cerul printre ramuri înalte, minute în şir sau chiar ceasuri, contemplând jadul coroanelor vara, hașurile în cărbune ale crengilor iarna.
lată ce nu ştia nimeni despre corectorul de ziar Vladimir Pârvulescu.

Însă nu din pădure, ci din redacție au ajuns la el animalele următoare, cele pe care avea să le țină scurtă vreme acasă, până s-au întremat, pentru ca apoi să le elibereze. Un uliu păsărar adus chiar de patron dintr-o excursie. Biata pasăre se electrocutase când poposise pe nişte sârme, avea aripile arse. L-au dus la cabinetul veterinarului de lângă ziar, i-au oblojit rănile și, după un timp, când uliului i-au crescut pene noi, l-au eliberat pe malul râului Argeş, în uralele celor prezenți.

Apoi a fost un stârc cenuşiu, adus la redacție cu o Dacie vişinie de […] un omuleţ altminteri nesuferit, care-l găsise cu picioarele prinse în apele înghețate ale râului, la un început de iarnă. Cu stârcul a fost nebunie, se zbătea în maşină şi putea să scoată ochii unui om dintr-o singură mișcare cu ciocul său lung. Însă acasă, păsăroiul se liniştise; îi plăcea să se plimbe pe verandă ca un domn îmbrăcat în frac care-şi ţine mâinile adunate la spate, mânca aproape orice îi dădea Vladimir – era înnebunit mai ales după ouă și se culca extraordinar de devreme, astfel încât nu producea niciun deranj cât timp corectorul era la serviciu. Şi el a fost eliberat pe râu, primăvara, iar fotografia lui a ocupat prima pagină a unui ziar făcut într-o duminică. (Veronica D. Niculescu, Mesteceni de hârtie)

*jad piatră semiprețioasă de culoare verde

Textul 2

Satul este aşezat pe nisip, cu casele înşiruite de o parte şi de alta a unui spațiu larg unde se desfăşoară, probabil, ceremoniile. De jur împrejur, cocotieri, palmieri de tot felul, arbori şi arbuşti plini de flori sau de fructe. Toate casele sunt înălțate pe stâlpi de lemn, ca niște locuințe lacustre”, pereţii şi acoperişurile sunt făcute din împletituri de frunze de palmier, iar podeaua, din trunchiuri de bambus. […]

Mă uit la plante și ascult zgomotele pădurii, încercând, în același timp să nu-i fac pe ceilalți să mă aştepte (prea mult). La un moment dat, un tânăr se opreşte în dreptul unui cocotier, îmbrăţişează cu brațele și pulpele trunchiul și, din câteva mişcări, este sus, în vârf, răsucind coada nucii-de-cocos care cade cu un zgomot înfundat la picioarele noastre. Mai rupe încă patru bucăți, să avem toți ce bea, şi apoi coboară de parcă ar fi fost în ascensor.
la o nucă și o înfige în vârful unui băț gros și ascuțit la vârf, care exact asta aşteaptă, proptit cum este în pământ. Repetă mișcarea răsucind nuca și, din câteva mişcări precise, o descojește, iar la sfârşit îi dă cep cu maceta. Prima nucă-de-cocos de la mama ei de-acasă stă în mâinile mele, cu miezul alb înecat în peste un litru de lichid transparent și tentant. Wulf îmi atrage pe un ton serios atenția că trebuie să beau tot dintr-o suflare, fără nicio pauză. Ceilalți râd, dar mie mi-e atât de sete, încât aproape că m-am executat. În timp ce înghit, realizez că are un gust aproape imposibil (poate unde îl numim lapte de cocos, iar eu mă așteptam la altceva). Nu e nici dulce, nici acru, ci mai curând sălciu-sărat, plus încă ceva greu de definit. Încep să mă întreb în sinea mea cum voi rezista toată luna numai cu asemenea delicatese, prea sănătoase pentru stomacul meu, dar am uitat să pun la socoteală şi apa de ploaie.

Nu pornim bine mai departe, că Harry se oprește din nou și mă trezesc față în față cu un arbore-de-cacao, cu fructele răsărite direct din trunchi. […] Arborii-de-cacao cresc foarte bine aici, dar nu există un sistem de prelucrare a fructelor, aşa că, după cum ne spune râzând, astea sunt „florile noastre” şi nimic mai mult. Simt tristețea şi resemnarea din spatele cuvintelor lui.

OK, dacă tot nu fac nimic cu ele, vreau și eu unul, gândesc, încercând să-l desprind de copac. Wulf, care se pare că are mai multe perechi de ochi, mă vede şi strigă la mine să nu-l rup, că îmi vor da ei unul. Păi, nu-i acelaşi lucru? gândesc. Nu, sigur că nu. Primesc, într-adevăr, nu unu, ci două fructe de cacao galben-portocalii şi câteva frunze pe care vreau să le presez.   (Carmen Strungaru, Agutoki. Impresii de călătorie în Papua Noua Guinee)

*locuinţă lacustră locuință construită pe apă
*a da cep a face o gaură

A.
1. Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1.
Într-o seară de toamnă, şeful tipografilor aduce o broască-țestoasă în redacţie.

2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Vladimir are meseria de

a. biolog la un institut.
b. corector la un ziar.
c. medic veterinar.
d. paznic la tipografie.

Răspuns corect: b

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. În sat, podeaua caselor este făcută din

a. coajă de nucă-de-cocos.
b. frunze de palmier.
c. trunchiuri de bambus.
d. tulpini de portocal.

Răspuns corect: c

4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Autoarea consideră neplăcut gustul

a. florilor de portocal.
b. fructelor de cacao.
c. frunzelor de bambus.
d. laptelui de cocos.

Răspuns corect: d

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunţ pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

Vladimir locuieşte în apropierea unei păduri. – ADEVĂRAT
Vladimir aduce în redacție un stârc cenuşiu electrocutat. – FALS
Fotografia cu broasca-testoasă apare în ziarul de duminică. – FALS

Textul 2

Casele din sat sunt înălţate pe nişte stâlpi de lemn. – ADEVĂRAT
Tânărul culege doar patru nuci-de-cocos. – FALS
Wulf îi dă voie autoarei să rupă fructe din arborele-de-cacao. –  FALS

6. Precizează, în minimum două enunțuri, o trăsătură a tiparului textual narativ, identificată în textul 1, ilustrând-o cu o secvență relevantă.

Răspuns posibil: O trăsătură a tiparului textual narativ, identificată în textul 1, o reprezintă  derularea unor întâmplări, într-o ordine logică și cronologică la care iau parte personaje. Mai întâi, sunt fixate coordonatele spațio-temporale ale desfășurării acțiunii: „într-o seară de  toamnă”, la „redacția ziarului”. Apoi, naratorul relatează episodul îngrijirii țestoasei de către Vladimir, corectorul  care se simte  foarte apropiat de natură și de lumea necuvântătoarelor.

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Un element de conținut comun celor două texte îl reprezintă relația omului cu natura. În textul 1, Vladimir manifestă grijă și respect față de animale, îngrijind o broască-țestoasă, un uliu și un stârc, pe care le eliberează apoi în mediul lor natural.  El petrece mult timp în pădure și se simte profund legat de natură, de parcă at fi fost nu un om, ci o „prelungire însufleţită a unui lemn viu sau uscat, crescând și hrănindu-se cu aceste forme, miresme, nuanțe și foşnete”.

În textul 2, autoarea observă cu interes și admirație vegetația tropicală și modul în care localnicii valorifică resursele naturale. Ei manifestă însă o  grijă aparte pentru mediul înconjurător, relevantă în acest sens fiind secvența în care autoarea ar vrea să rupă  fructul unui arbore-de-cacao, dar este sfătuită de Wulf să nu facă asta.

Prin urmare, ambele texte evidențiază legătura profundă dintre om și natură.

8. Crezi că darurile primite trebuie prețuite, oricât de simple ar fi? Justifică-ți, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.

Răspuns posibil: Consider că darurile primite trebuie să fie prețuite, oricât de simple ar fi.

În primul rând, un dar nu este important  pentru valoarea sa materială, ci pentru intenția cu care este oferit. Atunci când cineva ne face un cadou, acesta își exprimă afecțiunea, respectul sau recunoștința, iar gestul în sine merită apreciat.

De pildă,  autoarea textului 2 primește în dar, de la oamenii locului, două flori de cacao și câteva frunze.  Chiar dacă este un dar modest, el devine prețios prin amintirile și emoțiile pe care le păstrează în legătură cu vizita  autoarei  în Papua Noua Guinee. Tocmai de aceea, aceasta își și propune  să le preseze, pentru a le păstra cât mai  mult timp.

În al doilea rând, a aprecia un dar înseamnă să fii recunoscător pentru tot ce ți se oferă și să înțelegi importanța gesturilor frumoase.   Deși locuitorii ținutului nu rup fructele de cacao, ei îi oferă cu drag călătoarei două dintre ceea ce ei consideră „florile noastre”.

 În concluzie, orice dar merită prețuit, deoarece reprezintă o dovadă de atenție din partea celui care îl oferă.

9. Asociază fragmentul din opera literară „Mesteceni de hârtie” de Veronica D. Niculescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare (morală sau culturală) comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Răspuns posibil: Textul „Mesteceni de hârtie” de Veronica D. Niculescu poate fi asociat cu romanul „Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker Bradley.  O valoare comună a celor două texte este  respectul față de natură.

În textul 1,  Vladimir  își arată grija  față de ființele necuvântătoare atunci când ia acasă o broască-țestoasă găsită pe o alee și abandonată la redacția  ziarului la care lucrează. În timp ce colegii săi  re retrag, fără a le mai păsa de soarta bietei viețuitoare, Vladimir o ia acasă și o îngrijește ca pe un copil, iar la timpul potrivit o eliberează în pădure. Acțiunile sale viitoare fac din Vladimir un adevărat binefăcător al animalelor. Rând pe rând, el ia acasă  și alte  făpturi neajutorate – un uliu păsărar și un stârc – pe care, după ce le îngrijește, le eliberează în mediul lor natural: 

În romanul „Războiul care mi-a salvat viața” de Kimberly Brubaker Bradley, personajul principal, Ada,  manifestă o  grijă aparte pentru „Untișor”, căluțul abandonat de pe proprietatea doamnei Smith. Legătura dintre cei doi va fi ca o simbioză: Untișor primește toată grija fetei, care îl hrănește și îl țesală, în timp ce animalul îi redă Adei curajul și încrederea în forțele proprii. Astfel, Ada „se vindecă” de traumele trecutului, iar „Untișor ”  își recapătă sănătatea și vigoarea.

Prin urmare, ambele texte evidențiază ideea că atenția acordată  animalelor în suferință are efecte benefice atât asupra ființelor ocrotite, cât și asupra celor care le oferă afecțiune.

B.
1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect. Conţin diftong ambele cuvinte din seria:

a. cenuşiu”, „serios”.
b. ciocul”, plăcea”.
c. păsăroiul”, iarnă”.
d. subtiate”, „cocotieri”.

Răspuns corect: c

2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvintele subliniate în fragmentul „Nu e nici dulce, nici acru, ci mai curând sălciu-sărat, plus încă ceva (1) greu de definit. Încep să mă întreb în sinea (2) mea cum voi rezista toată luna” s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).
b. derivare (1), conversiune (2).
c. compunere (1), derivare (2).
d. compunere (1), conversiune (2).

Răspuns corect: d

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect. Secvența subliniată în fragmentul „un tânăr se opreşte în dreptul unui cocotier, îmbrăţişează cu brațele și pulpele trunchiul și, din câteva mişcări, este sus” indică faptul că tânărul ajunge în vârf:

a. cu mare atentie.
b. foarte calm.
c. foarte lent.
d. foarte repede.

Răspuns corect: d

4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect. Sunt antonime cuvintele subliniate în secvențele din seria:

a. apoi coboară de parcă ar fi fost în ascensor”; Turiştii urcă în maşina de teren.
b. broasca părea derutată şi nu se clintea”; Am schimbat broasca uşii de la intrare.
c. voi rezista toată luna numai cu asemenea delicatese„; Mă tratează cu delicatete.
d. s-a retras într-un colt al sufrageriei”; Am mâncat un colt de pâine proaspăt coaptă.

5. Menţionează valoarea morfologică a fiecărui cuvânt subliniat în secvențele: la o nucă și o înfige în vârful unui băț gros și ascuțit la vârf, care exact asta aşteaptă, proptit cum este în pământ” şi „Prima nucă-de-cocos de la mama ei de-acasă stă în mâinile mele, cu miezul alb înecat în peste un litru de lichid transparent şi tentant”.
Cuvântul

ia” – verb predicativ
„mele” –  adjectiv pronominal posesiv
„un” – numeral cardinal

6. Alcătuiește o propoziție negativă în care verbul predicativ „a spune” să fie utilizat la timpul mai-mult-ca-perfect, persoana a II-a, numărul singular (1) și o propoziție afirmativă în care substantivul comun „broască” să fie în cazul genitiv (2).

(1) Nu spuseseși  nimic la începutul orei.

(2)   Starea broaștei s-a îmbunătățit după prima masă.

7. Transcrie trei propoziții subordonate din secvența următoare, precizând felul acestora: „Când a venit primăvara /1 și țestoasa a făcut iarăşi ochi/2, i-a servit câteva mese zdravene, din bucăţele de carne de pui şi chiar de curcan,/3 apoi a eliberat-o în pădure, pe malul iazului/4 unde putea/5 să trăiască o sută de ani /6 fără să o mai deranjeze vreodată vreun om”./7

Voi scrie aici toate propozițiile:

P1 – „Când a venit primăvara” – propoziție subordonată circumstanțială de timp

P2 –  „și țestoasa a făcut iarăşi ochi” – propoziție subordonată circumstanțială de timp  (coordonată cu P1)

P3 – „i-a servit câteva mese zdravene, din bucăţele de carne de pui şi chiar de curcan” – propoziție principală

P4 –  „apoi a eliberat-o în pădure, pe malul iazului” – – propoziție principală

P5 –  „unde putea” – propoziție subordonată  atributivă (care iaz?)

P6 – „să trăiască o sută de ani”  – propoziție subordonată completivă directă

P7-  „fără să o mai deranjeze vreodată vreun om”. – propoziție subordonată circumstanțială de mod (cum putea trăi?)

8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunţ, reprezentând mesajul unui părinte.

8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următorul enunţ, reprezentând mesajul unui părinte.

Mi-ar place / plăcea (1) să-i spun lui Maria / Mariei (2) că am decât / doar (3) o mare dorință, aceia / aceea (4) de a călători / călătorii (5) împreună cu fica/fiica (6) mea.

SUBIECTUL AL II-LEA – 20 de puncte

Scrie, în 100-150 de cuvinte, rezumatul textului 1.

Punctajul pentru rezumat se acordă astfel:
conținutul rezumatului – 12 puncte;
redactarea rezumatului – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerenţa textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor -1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație 1 punct; lizibilitatea 1 punct).
Notă! Rezumatul nu va fi precedat de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care rezumatul are minimum 100 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Răspuns posibil:

Într-o seară de toamnă, la redacția unui ziar este adusă o  țestoasă găsită în apropiere. Pentru că broasca refuză mâncarea și nimeni nu reușește să o ajute, Vladimir Pârvulescu,  un angajat al ziarului, o ia acasă.

Observând că este o țestoasă de apă, o îngrijește corespunzător, oferindu-i hrană potrivită și un spațiu adecvat. După ce trece iarna și animalul se trezește din hibernare, Vladimir îl eliberează pe malul unui iaz .

Locuind aproape de pădure, Vladimir își petrece mult timp în natură și cunoaște foarte bine împrejurimile.

Dragostea sa pentru animale se manifestă și prin grija acordată altor viețuitoare ajunse la redacție. Astfel, el contribuie la îngrijirea unui uliu păsărar rănit prin electrocutare, care este eliberat după însănătoșire.

Mai târziu, găzduiește un stârc cenușiu salvat din apele înghețate ale unui râu și îl îngrijește până primăvara, când acesta este redat mediului său natural.