Cazul „Valentina”. De la existența nefericită la moartea îngrozitoare

Se spune că nu există durere mai mare pentru un părinte decât să-și conducă fiul la groapă. E împotriva firii, e o anomalie care doare cumplit și numai cine a trăit un astfel de coșmar poate ști cum se simte. Dar dincolo de tragedia părintelui rămas fără copil se naște o dramă nouă: cea a copilului rămas fără părinte.

• Drama modernă: Copilul rămas fără părinți.

În ultimii ani, România s-a dezechilibrat tot mai mult. Sărăcia i-a împins pe ai noștri să plece la muncă în străinătate pentru a le oferi copiilor un trai mai bun. Numai că deschiderea pieței muncii din Occident a fost un măr otrăvit. Ne-am dezrădăcinat, ne-am uitat părinții și ne-am neglijat copiii. Banii trimiși prin Western nu au putut locui îmbrățișările, iar scurtele vizite în țară, de sărbători, le-au provocat celor dragi și mai multă durere, pentru că erau urmate invariabil de plecări.

Dar cel mai mult și mai mult a durut faptul că picii noștri au crescut singuri, fără brațul părintesc. S-au trezit peste noapte oameni mari, cu responsabilități care ar fi grele și pentru un adult.

Valentina – fie-i țărâna ușoară! – a fost un copil bun. Rămasă singură după ce părinții s-au despărțit, iar mama a fost nevoită să plece la muncă în Italia, fata a căutat un sprijin în altcineva. A crezut că l-a găsit în Cosmin, băiatul pe care l-a iubit încă din adolescență, dar care avea să-i devină călău.

Cred că Valentina a avut un suflet mare, dincolo de orice „păcat al tinereților”. A continuat să-l iubească pe Cosmin și după ce băiatul i-a întors spatele, iar la un moment dat l-a acceptat chiar și „la pachet” cu noua lui iubită. A oferit mult, dar a primit puțin.

Probabil că, dacă ar mai trăi, în bunătatea ei, Valentina tot l-ar ierta pe monstrul care a incendiat-o. Dar pentru el urmează acum închisoarea, care nu este însă pedeapsa cea mai grea. Povara adevărată îi va fi conștiința, gândul că va trebui să-și petreacă tot restul vieții cu amintirea celei pe care a băgat-o în pământ, mișelește.

Nu putem ști dacă au existat și alte persoane care au participat efectiv la omor. Nu știm decât că un băiețaș cu pretenții de bombardier a venit val-vârtej de la Capitală ca să-și rezolve problemele sentimentale cu benzină și foc. Dacă l-a ajutat cineva? Mai contează, câtă vreme știm că unii au asistat impasibili la incendiu, deși se puteau opune? Mai aveți nevoie de vreo dovadă că trăim într-o lume desacralizată și rea?..

De mâine, Valentina va porni pe drumul fără întoarcere. Înconjurată de prieteni și de flori, așa cum și-a trăit toată viața, dar nu și cum a murit, adică înconjurată de așa-ziși prieteni ce o priveau arzând și zvârcolindu-se în flăcări.

Dumnezeu să te odihnească, Valentina!