Rezumatul textului „Un păianjen care se crede Spiderman” de Adina Popescu
Într-o după-amiază, o fetiță zărește un păianjen în camera ei și, speriată, își cheamă mama. Trezit din somn, păianjenul reușește să se dezmeticească și să urce pe fir, după care se ascunde într-o carte.
Mica insectă care își țesuse firul în camera Mariei se arată foarte deranjată de faptul că este descrisă drept un păianjen uriaș și dezgustător.
Ajunsă în camera fetei, mama dă vina pe dezordine și îi spune acesteia că lipsa curățeniei favorizează apariția insectelor. Copila este îndemnată să își facă ordine în încăpere, în timp ce păianjenul pune comportamentul răsfățat al Mariei pe seama dorului de tată, acesta fiind plecat la muncă, în străinătate.
Personificat, păianjenul asistă la întreaga scenă și își aduce aminte că, odinioară, înainte ca Maria și familia ei să se fi mutat în casă, toată locuința era a lui. În cele trei luni de când conviețuiesc, păianjenul a fost însă nevoit să se adapteze, chiar dacă, uneori, simte că habitatul îi este efectiv invadat de Maria și de mama ei.
La un moment dat, mama ia în mână cartea „Alice în Țara Minunilor”, adică tocmai pe aceea în care păianjenul își găsise refugiul. La vederea arahnidei, Maria scoate din nou un țipăt de groază, în timp ce mama se amuză când vede că insecta uriașă este, de fapt, un păianjen minuscul.
În cele din urmă, mama deschide fereastra, iar păianjenul care se credea Spiderman este lăsat să coboare pe un fir, în grădina îngălbenită de toamnă.
