„Motivul din spatele crimei”, filmul care mi-a dat lumea peste cap

Viața e făcută din convenții: Nu ai voie să faci aia, nu ți-e permis să faci asta, toți oamenii procedează așa, deci, așa e bine. Iubim, urâm, ne atașăm, cădem, ne ridicăm, luăm decizii în funcție de coordonatele sufletului nostru.

Cinematografia e plină de pagini în care omenescul este așezat sub lupa investigației. În numele tainicelor resorturi ale inimii sunt justificate trădări, despărțiri, revoluții, crime. Dar atenție, pentru că urmează un film care vă va da complet lumea peste cap, un film al cărui subiect nu cred că poate să-și găsească vreodată o explicație.

Motivul din spatele crimei este un film pe care l-am deschis crezând că e genul acela de producție care îți pune mintea la treabă, care te face să te gândești la ea și a doua zi. Una care rezolvă, nu adâncește. Care potolește, nu tulbură. Care îți oferă – dacă nu satisfacția că ai anticipat rezoluția – măcar liniștea că totul e ficțiune, că în spatele ecranului se află simpli actori, cu vieți normale, cu evoluții diferite față de cele din script.

În privința celui de-al doilea aspect mi s-au confirmat așteptările: M-am gândit la The Motive nu doar a doua zi, ci și mult timp după asta. Am realizat însă că era mai bine dacă nu l-aș fi deschis niciodată.

Nu vreau să „dau spoiler”, dar vă spun doar că omorul care stă la baza acestui film difuzat de Netflix și regizat de Tali Shemesh și Asaf Sudry nu seamănă cu niciun alt caz de omor. Nu e ca în Shutter Island, unde boala rezolvă problema inserată atât de adânc în culoarele minții de geniul lui Scorsese, nici ca în Se7en, acolo unde criminalul ucide în numele celor șapte păcate care au creat Infernul lui Dante. Nu e nici măcar ca la Raskolnikov, eroul dostoievskian, sau ca la Zola, deși subiectul e cumva vecin cu preferința pentru patologie, sociologie și ereditate.

Nimic nu seamănă cu ce am văzut până acum pe Netflix, pentru că totul e real și tulburător de lucid. Lipsește acțiunea trepidantă, dar asta nu înseamnă că n-o să simți acea tensiune vibrantă, acea dorință ca măcar o persoană să se mai uite cu tine la film în acel moment. Să simți că împărtășește cu tine acel strigăt mut, acea întrebare rămasă timp de 35 de ani fără răspuns: De ce?!

Nu sunt flashuri, nu sunt indicii, nu sunt decât niște încercări de sondare a eului, niște tentative de coborâre în tenebrele sufletului din care nici măcar psihiatrii nu par să înțeleagă ceva. Nu am găsit nimic asemănător pe Netflix.

Vei reflecta mult asupra sănătății mintale, asupra naturii omenești, asupra grijii pe care trebuie să o ai față de educația copiilor.

O singură persoană pare că știe ceva despre crima din Ein Karem: Yossi Arnon, avocatul care ar avea cheia problemei, posibilul rezultat al diagnozei unui suflet neînțeles de atâta amar de vreme..

Aveți grijă dacă vă uitați la acest film, pentru că va va urmări mult timp!