Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Yolanda, personajul din textul lui Ion D. Sîrbu

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Yolanda, personajul din textul lui Ion D. Sîrbu.

În scrierea compunerii, vei avea în vedere:
− notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, origine, statut etc.);
− prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
− precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale prezentate;
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Personajul literar reprezintă o instanță definitorie pentru arta narativă, o „ființă de hârtie” prin intermediul căreia autorul își expune viziunea asupra realității transpuse în operă. Agent al acțiunii și purtător al mesajului autorului, personajul literar este o individualitate cu trăsături fizice și morale și fizice distincte, puse în lumină pe baza unor întâmplări situate într-un anumit cadru spațio-temporal.

Personajul principal al fragmentului extras din textul literar „Dansul ursului” de Ion D. Sîrbu este Yolanda, deoarece se află permanent în centrul acțiunii, iar atenția naratorului se concentrează cu precădere asupra sa. Ea este o fetiță în vârstă de zece ani, elevă în clasa a patra primară, după cum afirmă tatăl său în discuția cu inginerul.

Portretul Yolandei se conturează treptat, pe tot parcursul textului, atât prin mijloacele caracterizării directe, cât și prin cele ale caracterizării indirecte.

Încă de la început, cititorului i se dezvăluie o serie de trăsături morale ale personajului. Prin caracterizare directă, făcută de către de tatăl său, care devine narator-martor, cititorul poate afla că Yolanda este o fire comunicativă: „Spre deosebire de Daniel, băiatul meu, care e foarte tăcut, Yolanda e deosebit de comunicativă. Vorbeşte cu păsările, cu veveriţa casei, cu popândăul.”.

Prin mijloacele caracterizării indirecte reiese o altă trăsătură morală a personajului Yolanda: fire empatică, ea nu face nicio diferență între oameni și animale, iar ființele necuvântătoare îi răspund cu aceeași căldură: „(…) consideră absolut toate ființele pădurii, chiar şi copacii şi ierburile, ca fiind prietene cu ea. Adică niște copii cu care te poţi juca și cărora le poți spune ba una, ba alta. Când intră ea în grajd, toate vitele întorc capul. O cunosc și o iubesc. Câinii o adoră.”.

Alte trăsături ale Yolandei se desprind tot în mod indirect, din faptele, limbajul și relația cu celelalte personaje. Relevantă întețelegerea personajului este scena din final, din care se desprinde curajul fetei: „ Dar Yolanda m-a salvat: văzând că am devenit de culoarea ierbii, […] a venit în ajutorul meu. L-a lovit cu pumnii pe ursul ce mă săruta, spunându-i: „Ajunge, Jacques, nu vezi că tata se teme de tine?!” şi, ca pe un câine blând, l-a dat laoparte.”.

Mijloacele artistice contribuie, la rândul lor, la conturarea universului în care va evolua personajul. Autorul folosește cu măiestrie comparația („o iarbă ca mătasea”), repetiția („am urcat, am tot urcat”), eufemismul („simțeam că o voi sfârși în brațele acestui uriaș mult prea iubitor”) și cuvintele cu sens figurat.

Una dintre valorile pe care le admir la Yolanda este seriozitatea. Deși își petrece mult timp jucându-se și descoperind lumea înconjurătoare, ea nu își neglijează educația, obținând calificative excelente la evaluările școlare. La rândul meu, consider că seriozitatea este una dintre valorile care ar trebui să ne definească întotdeauna.

Notă: Eufemismul este o figură de retorică ce constă în „îndulcirea” expresiei folosite, de obicei, pentru o noțiune neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. De exemplu, spunem „necuratul” în loc de „diavolul”, „vesel” în loc de „beat”, „sunt oale și ulcele” în loc de „sunt morți” ș.a.m.d.