„Nu fi” sau „Nu fii”?
Cât de tare poate fi asta? Să creezi o pagină de Facebook despre iubire și să-i greșești titlul. Atenție! Ca și în gramatică, greșelile în iubire se plătesc!
Despre regulile de folosire corectă a verbului „a fi” am mai scris și în trecut.
Imperativul afirmativ al verbului „a fi” se scrie cu doi „i”: Fii bun!; Fii cuminte”, dar imperativul negativ se scrie cu un singur „i”: Nu fi rău!
Se scrie Fii, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Mi-aș dori să fii cuminte. Vreau să nu fii insolent.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.
În rest e fi, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional-optativ, prezent: aş fi, ai fi
– condiţional-optativ, perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
- Copile, fii bun!
- Nu fi supărat, Marcel!
Poate ar fi bine sa explicati si motivul diferentierii – folosirea prezentuluo Indicativ (varianta ii) si cea a prezentului Infinitiv (varianta un i). Sa inteleaga si inginerii din Academie. Si inca ceva: inainte de 1991, negativul Conjunctivului se ortografia tot cu un singur „i”, tocmai pentru ca – asa se motiva – era format de la prezentul Infinitiv al verbului de conjugat . A bon entendeur, salut!