E vremea conturilor false!
„De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;(…)”
N-am avut niciodată talent literar. De fapt, eu n-am avut un talent niciodată. Nici măcar la desen, acolo unde toată lumea știa să facă o mâzgăleală din pix sau din creion. Țin minte că, în clasele mici, nu eram în stare să trag o linie dreaptă la desen, motiv pentru care luam cele mai mici note, de mă simțeam ultimul om.
Dar de ce pomenesc de literatură? Pentru că, acum vreo doi ani, mi se părea mie că mi-aș putea așterne gândurile pe versuri. Nu vă gândiți că a ieșit cine știe ce. Erau platitudini, gen Tony Poptămaș sau tipul acela foarte cunoscut, care compune rime (bune) la comandă, Flick.
Oricum, ideea centrală a unei „poezii” era că ne-am înstrăinat, că „ne-am răcit împreună”, cum ar spune Cațavencu. Am devenit ostili din senin și ne-am creat dușmani iluzorii, periculoși. Mulți dintre ei sunt chiar apropiații noștri, dar se ascund bine sub masca unor „conturi false”.
Ni s-ar putea părea că aceste conturi de „fake-book” au doar un rol decorativ și că apar numai în momentele cheie, – de exemplu, în campaniile electorale -, dar, în realitate, oamenii din spatele lor sunt cât se poate de palpabili. Îi recunoști după tendința asta belicoasă, revanșardă, după răutatea gratuită și personală. Sigur i-ai complexat la un moment dat, sigur și-au simțit, cândva, micimea.
Ți se vor părea insidioși, perfizi și greu de contracarat. Combat cu aplomb și colportează zvonuri despre tine. Cum că ți-ai lingușit șeful, cum că te-ai vândut pentru arginți sau că ți-ai angajat rudele „pe pile”. Iar lista poate continua.
În alte cazuri v-aș fi recomandat ce v-ar fi recomandat orice profesor: „Răbdare și pedagogie!”, dar mă tem că aici chiar nu e cazul. Aici tupeul este rege, iar aroganța, regină! De aceea, nu aveți niciun fel de comunicare cu aceste specimene. Block, delete și „I don’t want to hear about X”. Vă spun eu că nu pierdeți nimic.
Nu vă obosiți cu furnizarea de argumente și nici nu încercați să vă apărați. E zadarnic. Să produci argumente în fața unui asemenea „individ” echivalează cu un discurs despre moralitate ținut în fața unei dame de companie.
Nu vă așteptați la condescendență. Într-o lume al cărei zgomot de fond e „Răstignește-l, răstignește-l!” cei cu bun-simț sunt pradă sigură. Astfel de simțiri delicate n-au loc într-o așa lumea rea, așa că vă invit să fiți severi, dar drepți, modești, dar demni! Pentru că Însuși Mântuitorul ne-a poruncit să fim buni, perseverenți, răbdători, săritori, calmi, generoși… dar nu PROȘTI!
