Rezumatul textului „Prietenul meu” de Ioana Pârvulescu
Într-o dimineață, Bogdan se trezește destul de târziu și constată că va avea o zi de marți plină de ghinioane. Ajuns în clasa a V-a, băiatul urmează să susțină prima sa teză la matematică, dar această perspectivă nu îi dă nicidecum fiori: El este foarte priceput la știința cifrelor, în timp ce sora sa, cu trei ani mai mare, excelează la română.
Totuși, Bogdan este preocupat de tema din acea zi la limba română, el având de realizat o compunere despre prietenul său cel mai bun. Pentru a nu întârzia, băiatul sare peste micul dejun și pornește în grabă spre școală.
Afară plouă torențial, iar Bogdan este făcut ciuciulete, confirmându-i-se, astfel, presimțirea privind ghinioanele. Ajuns la școală, băiatul constată că toți colegii discută despre teza la matematică. Până acum însă, planul său funcționează perfect.
La un moment dat, în timpul orei de istorie, din banca lui Bogdan se aude un lătrat. Crezând că este vorba despre o farsă, profesoara îl învinuiește pe Adi, colegul de bancă al băiatului.
După ce presupusul vinovat este poftit afară din clasă, pe Bogdan îl cuprind remușcările. Ridicându-se în picioare, băiatul recunoaște că el este adevăratul vinovat și explică, totodată, de unde s-a auzit lătratul. În acest fel, planul lui Bogdan este dezvăluit: Pentru a ilustra compunerea cu tema „Prietenul meu cel mai bun”, băiatul și-a adus la școală cățelul, un chihuahua pe nume Joi.
Pentru moment, cățelul din pupitru devine vedeta clasei, toți copiii înghesuindu-se să se joace cu el. Treptat, Bogdan constată însă că nu Joi îi este cel mai bun prieten, ci Adi, colegul care fusese pedepsit pe nedrept. Băiatul îi cere scuze, iar cei doi se împacă și, după ore, pecetluiesc relația lor de prietenie cu un selfie.
Bogdan este dojenit de doamna dirigintă, dar constată că, în definitiv, ziua nu a fost chiar atât de rea: A a luat zece la teză și, pe deasupra, a realizat și un portret strălucit pentru tema la română.
