Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți o semnificație a/un mesaj al textului Caise cu ceapă de Mircea Sântimbreanu

SUBIECTUL AL II-LEA

Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți o semnificație a/un mesaj al textului
Caise cu ceapă de Mircea Sântimbreanu.
În redactarea textului:
− vei preciza mesajul textului/o semnificație a textului, prin referire la temă;
− vei prezenta două elemente specifice textului narativ prin care se construiește semnificația/mesajul;
− vei interpreta două secvențe din text, relevante pentru semnificație/mesaj;
− vei menționa o emoție exprimată a/un sentiment al unui personaj, justificându-ți alegerea.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct;
proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor –
1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).
Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă
doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Propunere de rezolvare:

(Mesajul unui text epic reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, rezultată din împletirea ideilor, a valorilor, a sentimentelor și a semnificațiilor exprimate prin intermediul mijloacelor artistice. În paginile unei opere literare, cititorul este invitat să descopere, dincolo de întâmplările prezentate, sensurile ascunse ale acestora.)

Mesajul fragmentului extras din textul „Caise cu ceapă”, de Mircea Sântimbreanu, se construiește în jurul ideii că lipsa de sinceritate și orgoliul pot genera situații absurde, cu urmări neașteptate. În strânsă legătură cu tema textului, reprezentată de o întâmplare amuzantă din universul copilăriei, mesajul evidențiază consecințele comportamentului lipsit de sinceritate și ale dorinței de a păstra aparențele.

O primă cheie de interpretare a mesajului textului o oferă titlul, „Caise cu ceapă”, alcătuit din două substantive care desemnează alimente aparent incompatibile. Acesta anticipează finalul întâmplării, în care Bigică, înfometat, ajunge să mănânce alternativ ceapă și caise, într-o succesiune comică: „o ceapă, o caisă. O caisă, o ceapă…”. Titlul are, așadar, valoare sugestivă, concentrând într-o formulă inedită situația absurdă în care ajunge personajul.

Un element specific textului narativ prin care se construiește mesajul este acțiunea, organizată într-o succesiune de întâmplări ce formează subiectul operei literare. Acțiunea debutează „in media res” (în mijlocul lucrurilor), adică cititorul este introdus direct într-o situație deja declanșată: „Dezastrul era pe cât de clar, pe atât de ireparabil. Uitase acasă merindea. Toată.”. Astfel, încă din primele rânduri, este dezvăluită problema care va genera întreaga acțiune: personajul a uitat mâncarea acasă, deși plecase într-o excursie împreună cu Doru. Uitarea merindelor, încercarea lui Bigică de a ascunde adevărul și descoperirea finală că pachetul nu mai este la locul lui creează un lanț de situații neprevăzute, care evidențiază consecințele comportamentului său.

Un al doilea element îl reprezintă existența personajelor, ca agenți ai acțiunii și purtători ai mesajului autorului. Ele sunt caracterizate indirect, faptele, limbajul și reacțiile lor conturând două atitudini diferite: Bigică încearcă să-și mascheze greșeala prin minciună, în timp ce Doru adoptă o atitudine ironică, păstrând pentru sine pachetul cu mâncare. Contrastul dintre personaje contribuie și el la transmiterea mesajului textului.

O primă secvență relevantă pentru înțelegerea mesajului este cea în care Bigică descoperă că a uitat acasă toate merindele. Deși este responsabil pentru organizarea excursiei și pentru hrana musafirului său, băiatul încearcă să-și ascundă greșeala, afirmând cu autoritate că „la drum mâncarea-i otravă!”. În realitate, strategia sa este un pretext pentru a evita dezvăluirea adevărului, iar insistența cu care vorbește trădează teama de a nu fi descoperit.

O altă secvență importantă este cea din final, când Bigică ajunge acasă, convins că își va găsi pachetul cu mâncare, însă descoperă că acesta nu mai este la locul lui. În cele din urmă, Doru îi dezvăluie că avea propriul pachet, dar nu îi oferă plăcintele cu brânză, ci doar ceapa și caisele rămase. Ironia situației este accentuată de faptul că băiatul folosește chiar argumentele lui Bigică despre presupusele pericole ale alimentelor, explicându-i „metabolismul caiselor și câte calorii conține o foaie de ceapă”.

Din punctul de vedere al construcției textului narativ, întâmplările sunt relatate de un narator la persoana a III-a, care urmărește comportamentul personajelor și pătrunde în gândurile lui Bigică. Narațiunea se îmbină cu dialogul, acesta dinamizând acțiunea și evidențiind caracterul comic al situației.

Emoția dominantă a lui Bigică este teama, justificată de încercarea sa permanentă de a ascunde faptul că a uitat mâncarea acasă. Aceasta se observă în secvența: „vorbea întruna, de teamă să nu-l audă pe băiețaș scâncind: «Dă-mi atunci mie mâncarea!»”.

Prin urmare, textul transmite, într-o manieră umoristică, ideea că încercarea de a ascunde adevărul poate duce la complicații mult mai mari. Iar atunci, cel care adoptă această atitudine trebuie să suporte consecințele.