Nu de puține ori îi auzim pe vorbitori folosind formele „să aivă” și „să aive”. Ambele sunt greșite, este evident, confuzia „b-v” putând fi explicată doar prin faptul că litera v este conținută de rădăcina verbului la infinitiv, a avea.
Iată cum arată formele de conjunctiv prezent ale verbului în cauză:
- (eu) să am
- (tu) să ai
- (el/ea) să aibă
- (noi) să avem
- (voi) să aveți
- (ei/ele) să aibă
Așadar, forma corectă este să aibă, orice altă variantă (să aibe, să aivă, să aive) fiind greșită.
