„eschimos” sau „eschimoș”?

Forma corectă este:

ESCHIMOS

eschimos adj. m., s. m., pl. eschimoși; adj. f., s. f. eschimosă, pl. eschimose

Sursa: DOOM III (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a revăzută și adăugită)

Forma de plural este însă cu „ș”: eschimoși.

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici! 0725.225.335 | [email protected]

„eschimos” sau „eschimoș”?

ESCHIMOS

Cosmin Șontică

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

„Copacul dorințelor” de Katherine Applegate

Simularea Evaluării Naționale la Limba și literatura română 2024 – rezolvarea subiectelor

Construieşte câte o frază în care propoziția „cum pudrez eu plăcintele” să fie (1) propoziție subordonată completivă directă și (2) propoziție subordonată atributivă

Alcătuiește un enunţ asertiv, în care pronumele demonstrativ de apropiere „aceasta” să aibă funcția sintactică de subiect (1), şi un enunț imperativ, în care adverbul de mod „bine” să fie la gradul superlativ absolut de superioritate (2)

Scrie forma de perfect simplu a verbelor aflate la timpul mai-mult-ca-perfect din fragmentul următor, păstrând numărul şi persoana: „Sada, nu putem aduce mât, spusese Octavian seara, atunci când se întorsese acasă și primise vestea.”

Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvintele subliniate în enunțurile: „Pentru Bope strada e oricum împărăţia ei” și „Bope încerca să descifreze textul grădinii cu o lentoare pe care Exa n-ar înțelege-o niciodată.” sunt utilizate, în ordine, cu

Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate cu sufix diminutival este

Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. În enunțul „în cea de-a treia, pe când Sada încălzea talpa de călcat rufe pe marginea plitei, cu un munte de cearsafuri şi cămăși culese de pe culme alături, fetița o privi cu seriozitate.” există

Asociază fragmentul din opera literară „În umbra ei” de Simona Antonescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text