Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a textului Prietenul de Tudor Arghezi
Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a textului
„Prietenul” de Tudor Arghezi.
În redactarea textului:
• vei preciza mesajul textului/o semnificație a textului, prin referire la tema literară;
• vei menționa patru trăsături ale lui Ursei;
• vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație;
• vei prezenta o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic. (…)
Înainte de a trece la treabă, trebuie să avem în vedere că mesajul unui text liric reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, pe care cititorul, călăuzit de vocea poetică și de limbajul artistic, este invitat să o descopere din perspectivă proprie.
Cum stabilim care este mesajul unui text? Simplu. Încercăm să ne dăm seama ce dorește să ne comunice autorul prin textul său sau despre ce este vorba în text.
De pildă, gândiți-vă că sunteți în clasa a opta, iar mama tocmai a venit de la ședința cu părinții. Ajunsă acasă, vă ține o predică de o jumătate de oră, în care vă toacă la cap cu sfaturi, reproșuri, exemple despre colegi de clasă care au rezultate mai bune, amenințări subtile că nu veți pupa în veci Iphone sau weekend la mare dacă nu veți lua peste 9.50 la Evaluarea Națională…
Care este ideea centrală a discursului mamei sau, mai bine zis, mesajul său? Acela că este important să vă puneți cu burta pe carte, căci numai prin educație vă puteți realiza ca oameni. Importanța educației ar fi mesajul, dacă ar fi să comprimăm.
Cam așa e și cu mesajul textului liric. Mesajul este ceea ce vrea să ne comunice eul liric prin întregul text, ceea ce se desprinde din el sau semnificația sa de profunzime.
Acum, să trecem la treabă!
Mesajul textului „Prietenul” de Tudor Arghezi pune în lumină atașamentul profund dintre stăpân și câinele său, accentuând ideea că legătura afectivă ce se stabilește între cei doi le oferă încredere și confort emoțional. Tema textului – legătura dintre om și animalul credincios – este una inepuizabilă și de o vechime imemorabilă, fiind preferată atât de scriitori, cât și de regizorii de film. Balada populară „Miorița”, romanul „Colț Alb”, poezia „El Zorab” sau narațiunea „Ciobănilă” sunt doar câte exemple elocvente pentru literatură, în timp ce domeniul cinematografic se poate mândri cu producții ce te emoționează până la lacrimi, precum „Hachiko” sau „Marley&Me”.
În textul arghezian, Ursei este mai mult decât un animal de companie pentru stăpânul care, încă din titlu, îl numește „prieten”. O primă trăsătură a patrupedului – atașamentul – reiese din versurile „Pune-ți botul pe genunchii mei” / „Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.”, știut fiiind că animalele comunică în două moduri: prin sunete sau prin limbajul corpului.
„Câine frumos”, după cum îl caracterizează chiar stâpânul, Ursei este și un prieten loial, căruia acesta îi poate dezvălui cele mai intime gânduri: „Tu ai încredere în mine”. Patruped de talie mare – „Zbârlită blana ţi-este mătăsoasă, / Şi labele vânjoase ţi-s”, Ursei apelează la diferite jocuri pentru a-și arăta dragostea față de stăpân: „Colţii de fier au însă muşcătura moale / Când îmi apucă mâna-ntre zăbale, / Ca să-mi arate că ţi-s drag. / Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.”.
Limbajul artistic surprinde prin originalitate, principalele figuri de stil fiind personificarea, epitetul și comparația. De o expresivitate aparte este epitetul „câine frumos”, care exprimă duioșia și admirația stăpânului pentru câinele său, în timp ce comparația „Și labele vânjoase ţi-s / Ca bâta căluşarilor ce te-au trimis” dezvăluie atât o trăsătură fizică a patrupedului, cât și originea lui.
Modul de expunere utilizat în text este monologul liric, prin care autorul reușește să îi transmită cititorului un evantai de emoții, de la duioșie până la atașamentul profund față de animalul credincios, considerat „frate”. Atmosfera creată este cea a unui spațiu ocrotitor, în cadrul căreia prietenia se trăiește în mod conștient, trimițând cu gândul la legătura ancestrală dintre om și animalul care pare să nu aibă pe lume decât un singur destin: acela de a-și iubi stăpânul mai mult decât pe sine.