Deși nu există un șablon pe care să îl folosim atunci atunci când ni se cere să prezentăm mesajul sau semnificațiile unui text, ne putem folosi de câteva repere, pe care le veți putea descoperi în materialul următor.
În primul rând, se cuvine spus că lirica este genul subiectivității și al emoției directe. În textul liric, autorul își proiectează propria viziune asupra lumii, prin intermediul vocii poetice (a eului liric sau creator) și al limbajului artistic.
- Conținut și expresie.
Când vom analiza un text liric, vom ține cont de cele două paliere ale sale:
- Conținutul, adică ceea ce ni se transmite (idei, stări, gânduri, sentimente) și
- Expresia, adică forma sau modul în care ni se transmite (figuri de stil, imagini artistice, elemente de prozodie).
Mai jos am notat câteva elemente pe care ar trebui să le abordăm în rezolvarea cerinței:
a. tema și motivele literare ale textului (iubirea, istoria, geniul, singurătatea, meditația, melancolia, revolta ș.a.m.d.);
b. atitudinea eului liric și ipoztazele acestuia (contemplatorul, îndragostitul, revoltatul, gânditorul, artistul, călătorul, înstrăinatul, căutătorul unui ideal ș.a.m.d.);
c. analiza textului pe diferite niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic;
d. modul în care este structurat discursul liric, din punctul de vedere al timpului (trecut – prezent) și al spațiului (interior – exterior, terestru – cosmic);
e. atmosfera care se degajă: melancolică, meditativă, optimistă, tensionată ș.a.m.d.
• vei preciza mesajul/o semnificație a textului, prin referire la temă;
• vei prezenta două elemente componente ale peisajului;
• vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație;
• vei menționa o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic, justificându-ți alegerea.
VII
Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură*;
Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.
De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,
Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată,
Tristă-i firea, iară vântul sperios vo* creangă farmă –
Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. […]
VIII
De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic,
Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul* prăvălatic,
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul* din răstoace*,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici, albaștri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare
A popoarelor de muște sărbători murmuitoare.
Mihai Eminescu, Călin (File din poveste), fragmente
*iezătură – baraj construit pentru a opri apa și pentru a forma un iaz
*vo – vreo
*tăpșan – loc neted, înclinat, mai ridicat; pantă
*prund – pietriș mărunt, amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor
*răstoacă – loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă
Să începem!
Mesajul este o idee mai importantă care se desprinde text, având legătură cu un aspect fundamental de viață. De pildă, mesajul unui pastel are legătură cu ideea de frumusețe a naturii. În primul paragraf, putem explica noțiunea de mesaj al textului poetic:
În următorul paragraf trebuie să precizăm care este mesajul textului:
Odată formulat mesajul textului, putem trece la prezentarea celor două elemente componente ale peisajului.
Mai sus putem alege oricare alt element al decorului: iarba de lângă izvoară, care, în lumina caldă a lunii, „pare de omăt”, sugerând un tabou plin de armonie și culoare sau florile albastre/izvoarele zdrumicate ș.a. În continuare, ne vom referi la limbajul artistic și vom interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesajul textului:
Lirica înseamnă sensibilitate, iar lectura unui text poetic trezește emoție. Există poezii în care autorul nu se ferește să își verbalizeze emoția, bucuria, extazul în fața frumuseții și măreției naturii: „Cât de frumoasă te-ai gătit, / Naturo, tu! Ca o virgină / Cu umblet drag, cu chip iubit! / Aş vrea să plâng de fericit, / Că simt suflarea ta divină, (…) Mi-e inima de lacrimi plină”. („Vara” de George Coșbuc). În cazul nostru, eul creator nu își exprimă direct emoțiile, dar ne putem imagina ce fel de sentimente trezește în inima omului un astfel de peisaj:
În același timp, dezvoltarea ideilor poetice în versuri ample, de 16 silabe, cu rimă împerecheată, susține tonul meditativ al discursului. Se remarcă predilecția pentru topica afectivă, constând în antepunerea adjectivelor: „lin suspină”, „dragul codru”, „singuratece izvoare”, „mândra glăsuire” ș.a.
Ca orice compunere, textul nostru trebuie să aibă și o încheiere:
Cam așa ar putea arăta compunerea voastră. Binențeles că, în măsura în care timpul v-o permite, puteți să o dezvoltați. V-ați putea referi la mult mai multe aspecte, realizând o analiză pe niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic, compozițional: Oricare ar fi alegerea voastră, nu uitați să fiți naturali, conciși și să aveți încredere în voi! Birui-va speranța!