Rezumatul textului „Cum e lumea” de Veronica D. Niculescu

Într-o dimineață de august, un pui de urs de la grădina zoologică din Sibiu este trezit din somn de un fluture. Zborul insectei îi oferă ursulețului iluzia libertății și parcă ar vrea să o urmeze. Gratiile metalice ale cuștii în care se află îl readuc însă repede cu picioarele pe pământ.

La un moment dat, pe cărările grădinii își face apariția îngrijitoarea, care le hrănește pe animale. Bianca, puiul de urs botezat astfel grație gulerului alb rar întâlnit la specia sa, primește o pară, după care rămâne din nou singură și, cu gândul la fluture, visează la lumea de dincolo de cușcă.

În mod inexplicabil, Bianca reușește să iasă din cușcă și să pornească pe urmele fluturelui. Aventura sa din acea dimineață de august îi poartă pașii prin Parcul Sub Arini, apoi pe malul pârâului Trinkbach, după care ajunge în oraș.

Între timp, vestea că un urs a scăpat de la Zoo Sibiu se răspândește cu repeziciune. Mara Dumitrescu este sunată de mama ei, care o sfătuiește să nu își părăsească locuința. În ciuda avertismentelor, tânăra merge să își facă pașaportul, deoarece, în curând, va participa la un festival de poezie organizat în Serbia.

În același timp, Bianca rătăcește pe străzile orașului și constată cu surprindere că oamenii locuiesc de bunăvoie în cuști.

Ajunsă în curtea Direcției Generale de Pașapoarte, Mara Dumitrescu realizează că se află în fața unui pui de urs. Încolțită de polițiști și de jandarmi cu armele încărcate, Bianca încearcă în zadar să găsească o cale de scăpare.

Înțelegând pericolul, Mara se transformă în scut uman pentru puiul aflat în pericol. În ultima clipă, tânăra reușește să oprească asaltul puștilor și să îi salveze viața ursulețului care nu voise decât să vadă cum e lumea.