Cum e corect: „Îmi cer scuze” sau „Îți cer scuze”?

„Îmi cer scuze” sau „Îți cer scuze”? Sunt expresii încetățenite în limba română, pe care le auzim la tot pasul pentru că fac parte din vocabularul fundamental. Dar pentru că prima exprimare n-ar fi tocmai corectă, vă invit să vedem împreună ce nu e bine și cum ar trebui să spunem.

În primul rând, „a cere” este echivalent aici cu „a pretinde”. Așadar, când ne cerem scuze așteptăm, de fapt, ca interlocutorul nostru să ne acorde iertarea de care avem nevoie. Poate că de aici a și plecat expresia „îmi cer scuze”: de la „îmi cer iertare”, adică vreau să obțin iertarea ta.

Penrtu unii, expresia „îmi cer scuze”  constituie însă o fractură logică. Cum adică „îmi cer scuze”? Îmi cer scuze mie?! Tot mie, adică celui care a greșit? Folosirea construcției reflexive (îmi cer) nu mai permite introducerea a încă unui dativ pronominal (ție), astfel încât structura să aibă sens. De aceea, unii lingviști o consideră din start greșită.

Opinia lor este că natural ar fi să spunem „îți cer scuze”/„vă cer scuze”, pentru că ție îți cer scuzele, persoanei căreia i-am greșit. Dacă am fi însă mai catolici decât papa, am opina că și aceasta conține o inadecvare: Îți cer scuze, adică aștept să-mi prezinți scuzele.

Hopa! A apărut cuvântul magic: „a prezenta”! De aici vom porni în explicația noastră!

De fapt, cele două exprimări abordate mai sus – „Îmi cer scuze” și „Îți cer scuze” – sunt considerate corecte. Când îmi/îți cer scuze îți prezint, de fapt scuzele mele, îmi exprim regretul pentru ce s-a întâmplat. Nu-ți cer nimic, vreau doar să-ți arăt că îmi pare rău.

Dar despre condamnarea nejustificată a construcției „îmi cer scuze” a curs multă cerneală. Despre ea au scris marii lingviști ai ultimelor două secole, clar și la obiect: Ambele forme sunt corecte, iar plasarea lor în zona „pseudo-normelor” ar veni din „critica pedantă” din indicațiile normative „folclorice” care circulă libere prin toate mediile.

Așadar,

ca să răspundem întrebării din titlu, vă spunem că atât „Îmi cer scuze”, cât și „Îți cer scuze” sunt enunțuri corecte. Vorbitorul poate alege forma care i se pare mai firească, ținând cont de adecvarea la situația de comunicare, de nuanțele de politețe.

Că dacă-i vorba de politețe, atunci iată cum ar trebui să sune o exprimare protocolară:

• Vă prezint scuzele mele!
• Vă rog să primiți scuzele mele!