Exerciții

Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului selectat din „Călin (File din poveste)” de Mihai Eminescu

Înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisă, aș vrea să lămurim câteva aspecte.

Deși nu există un șablon pe care să îl folosim atunci atunci când ni se cere să prezentăm mesajul sau semnificațiile unui text, ne putem folosi de câteva repere, pe care le veți putea descoperi în materialul următor.

În primul rând, se cuvine spus că lirica este genul subiectivității și al emoției directe. În textul liric, autorul își proiectează propria viziune asupra lumii, prin intermediul vocii poetice (a eului liric sau creator) și al limbajului artistic.

  • Conținut și expresie.

Când vom analiza un text liric, vom ține cont de cele două paliere ale sale:

  1. Conținutul, adică ceea ce ni se transmite (idei, stări, gânduri, sentimente) și
  2. Expresia, adică forma sau modul în care ni se transmite (figuri de stil, imagini artistice, elemente de prozodie).

Mai jos am notat câteva elemente pe care ar trebui să le abordăm în rezolvarea cerinței:

a. tema și motivele literare ale textului (iubirea, istoria, geniul, singurătatea, meditația, melancolia, revolta ș.a.m.d.);

b. atitudinea eului liric și ipoztazele acestuia (contemplatorul, îndragostitul, revoltatul, gânditorul, artistul, călătorul, înstrăinatul, căutătorul unui ideal ș.a.m.d.);

c. analiza textului pe diferite niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic;

d. modul în care este structurat discursul liric, din punctul de vedere al timpului (trecut – prezent) și al spațiului (interior – exterior, terestru – cosmic);

e. atmosfera care se degajă: melancolică, meditativă, optimistă, tensionată ș.a.m.d.

Mesajul este o idee mai importantă care se desprinde text, având legătură cu un aspect fundamental de viață. De pildă, mesajul unui pastel are legătură cu ideea de frumusețe a naturii. În primul paragraf, putem explica noțiunea de mesaj al textului poetic:

Mesajul unui text liric reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, pe care cititorul, călăuzit de vocea poetică și de limbajul artistic, este invitat să o descopere din perspectivă proprie.

În următorul paragraf trebuie să precizăm care este mesajul textului:

Mesajul fragmentului selectat din „Călin (File din poveste)” de Mihai Eminescu este unul profund, ce gravitează în jurul ideii de frumusețe și de plenitudine a naturii, care vibrează la trăirile interioare ale eului poetic.

Odată formulat mesajul textului, putem trece la prezentarea celor două elemente componente ale peisajului.

(1)Un prim element al cadrului natural îl reprezintă luna, astrul tutelar, prin al cărei har pădurea devine un un spațiu protector, un paradis terestru ce permite ieșirea poetului din realitatea imediată și intrarea într-o stare onirică: „De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, / Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată”.

(2)Un alt element al peisajului îl reprezintă trunchii „vecinici”, ca niște santinele ale pădurii, care par că suspină cu glasurile lor fermecate, întregind paleta armoniilor muzicale ale codrului: „Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, /Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.”.

Mai sus putem alege oricare alt element al decorului: iarba de lângă izvoară, care, în lumina caldă a lunii, „pare de omăt”, sugerând un tabou plin de armonie și culoare sau florile albastre/izvoarele zdrumicate ș.a.

În continuare, ne vom referi la limbajul artistic și vom interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesajul textului:

Limbajul artistic frapează prin orginalitate, principalele figuri de stil fiind personificarea, epitetul și metafora. De o expresivitate aparte este epitetul metaforic (1) „codrii de aramă”, care sugerează strălucirea naturii și imaginea plină de mister a lumii din pădure. Metafora (2) „mândra glăsuire” surprinde freamătul fermecător al pădurii, în timp ce epitetele „flori albastre”, „aerul văratic”, „văzduhul tămâiet” și „ropot dulce” întregesc atmosfera plină de vrajă a peisajului.

Lirica înseamnă sensibilitate, iar lectura unui text poetic trezește emoție. Există poezii în care autorul nu se ferește să își verbalizeze emoția, bucuria, extazul în fața frumuseții și măreției naturii: „Cât de frumoasă te-ai gătit, / Naturo, tu! Ca o virgină / Cu umblet drag, cu chip iubit! / Aş vrea să plâng de fericit, / Că simt suflarea ta divină, (…) Mi-e inima de lacrimi plină”. („Vara” de George Coșbuc).

În cazul nostru, eul creator nu își exprimă direct emoțiile, dar ne putem imagina ce fel de sentimente trezește în inima omului un astfel de peisaj:

În fața unui astfel de tablou, sufletul omenesc nu poate simți decât liniște, armonie și sentimentul de comuniune cu natura înconjurătoare. Bucuria eului creator de a contempla acest peisaj mirific este subliniată prin folosirea verbelor „suspină” și „tremură”, în timp ce verbele la persoana I „treci”, „vezi” și „auzi” îl fac pe cititor participant activ la emoția eului poetic.

În același timp, dezvoltarea ideilor poetice în versuri ample, de 16 silabe, cu rimă împerecheată, susține tonul meditativ al discursului. Se remarcă predilecția pentru topica afectivă, constând în antepunerea adjectivelor: „lin suspină”, „dragul codru”, „singuratece izvoare”, „mândra glăsuire” ș.a.

Ca orice compunere, textul nostru trebuie să aibă și o încheiere:

Mesajul fragmentului „Călin (File din poveste)” reprezintă o pledoarie pentru frumusețea naturii, o mărturie în plus că, dintotdeauna, omul și natura au coexistat în perfectă armonie.

Cam așa ar putea arăta compunerea voastră. Binențeles că, în măsura în care timpul v-o permite, puteți să o dezvoltați. V-ați putea referi la mult mai multe aspecte, realizând o analiză pe niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic, compozițional:

„Prima secvență, reprezentată de cele opt versuri ale tabloului VII, instituie o atmosferă romantică, încărcată de lirism și reflexivitate.”
Cea de-a doua sevență, de o plasticitate remarcabilă, este prezentat cadrul natural feeric. Natura este vie, spiritualizată, dinamică: florile tremură „în văzduhul tămâiet”, trunchii seculari par a purta „suflete sub coajă”, izvoarele licuresc peste pietre, fluturii și albinele „curg în râuri sclipitoare”. Toate elementele tabloului natural sunt în consonanță cu stările sufletești ale eului potetic.”
„Prin folosirea verbelor la persoana a II-a, singular – „treci”, „vezi”, „auzi” – cititorul este invitat să pătrundă în lumea plină de mister și de grație a pădurii umanizate: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind / Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.”

Oricare ar fi alegerea voastră, nu uitați să fiți naturali, conciși și să aveți încredere în voi! Birui-va speranța!

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici! 0725.225.335 | [email protected]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *