Asociază fragmentul din Toate pânzele sus! de Radu Tudoran cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text

9. Asociază fragmentul din Toate pânzele sus! de Radu Tudoran cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

Sugestie de răspuns:

Fragmentul din „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran mă trimite cu gândul la un alt text în care este evidențiată puternica legătură dintre om și animal. Este vorba despre basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă.

De-a lungul timpului, omul și-a găsit în animalul credincios un prieten de nădejde. Acest sentiment profund, care unește două sau mai multe suflete, este o temă preferată de mulți scriitori. De altfel, cele mai frumoase povești ale copilăriei sunt cele care ne vorbesc despre legătura om-animal. Aici se găsesc cele mai valoroase lecții despre prietenie, loialitate, încredere și sacrificiu.

În fragmentul din „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran, băiatul Mihu și câinele Negrilă sunt nedespărțiți. Scena de început este plină de semnificații: Băiatul stă așezat pe o stivă de lemne și cântă din fluier, iar la picioarele sale veghează Negrilă, câinele de la stână care, deși izgonit, refuzase să se dezlipească de stăpân la plecarea acestuia: „Atunci văzu că la picioarele lui stătea cuminte, cu botul pe labe, dar cu ochii vii iscodind în jur, un câine ciobănesc, cu părul negru, plin de praf şi încâlcit (…)”.

Negrilă are toate instinctele naturale ale unui câine care își protejează stăpânul. Patrupedul veghează permanent și se ridică la prima mișcare a lui Mihu. Prevăzător, se trage un pas înapoi, semn că întâlnirea cu străinul trebuie abordată cu prundență: „Câinele se ridică şi el, se trase un pas înapoi şi rămase aşa, atent. Privirea lui nu arăta nici teamă, nici prietenie. Lui Anton Lupan i se păru că vede în ea o demnitate la fel de grăitoare ca a unui om, ca a unui om care o are, bineînţeles.”

În „Povestea lui Harap-Alb”, calul năzdrăvan îl ajută pe erou în parcurgerea drumului inițiatic și în depășirea cu bine a tuturor obstacolelor. Legătura dintre Harap-Alb și calul său simbolizează perfecta armonie dintre om și animalul credincios. 

Încă de la începutul basmului, calul năzdrăvan devine sprijinul și sfătuitorul protagonistului, întărindu-i încrederea că binele va învinge. La fiecare greutate apărută în cale, animalul îi sare stăpânului în ajutor: „Stăpâne, zise atunci calul; (…) Încalecă pe mine și hai! Știu eu unde te-oi duce, și mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el și din aceasta!”