Exerciții

Asociază fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text

9. Asociază fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Cred că suntem cu toții de acord că în textul 1 este evidentă valoarea culturală a cărții, a lecturii sau a educației prin lectură. Câteva texte la care mă gândesc acum sunt: Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, Hoțul de cărți de Markus Zusak, Matilda de Roald Dahl, Cele dintâi lecturi de Mircea Eliade, Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Mai jos am încercat să rezolv cerința prin raportare la textul Vrem să vă dăruim câte o fereastră de Matei Vișniec.

Sugestie de rezolvare:

Lectura fragmentului din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian mi-a amintit de un alt text în care este evidențiată cartea, ca valoare sau ca obiect cultural. Este vorba despre „Vrem să vă dăruim câte o fereastră” de Matei Vișniec.

În fragmentul din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, interesul tuturor gravitează în jurul unui obiect „misterios”, pentru care destinatarul, profesorul Miroiu, plătise o sumă considerabilă. Scoasă din pachet și răsfoită cu nesaț de proaspătul posesor, cartea exercită o fascinație aparte și asupra celor doi bărbați care asistă la scenă. În timp ce în mintea lui Pascu și a șefului de gară se țes adevărate intrigi alimentate de faptul că volumul costase douăzeci și două de mii de lei, profesorul Miroiu pare că vrea să găsească între paginile cărții „un anumit lucru”, ceva ascuns, dar deosebit de valoros.

Fascinația cărții este prezentă și în textul „Vrem să vă dăruim câte o fereastră” de Matei Vișniec. Trei prieteni – Doinița, Eliza și Radu – povestesc publicului felul în care au ajuns să rătăcească printre rafturile bibliotecii orășenești, în căutare de muzică, jocuri și conținut multimedia. Din curiozitate însă, deschid câte o carte și constată că pot evada, că pot călători în locuri noi, că pot trăi ceea ce trăiesc personajele: „parcă ni s-a aprins o veioză în creier”.

Căci, într-adevăr, cuvintele au puterea de a crea lumi noi și de a ne purta în locuri pe care unii dintre noi doar ni le putem imagina!

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici! 0725.225.335 | [email protected]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.