Evaluare NaționalăExercițiiLecții

Cele șase greșeli de la exercițiul 8, identificate și explicate

Astăzi a avut loc simularea Evaluării Naționale limba și literatura română, prilej pentru elevii de clasa a opta să își testeze cunoștințele cu două luni înaintea examenului. 

Pentru că mulți copii m-au întrebat care erau cele șase greșeli de la exercițiul 8, subiectul al II-lea, m-am gândit să le tratez într-un articol separat.

Iată, mai jos, textul propus, varianta corectată și cele șase greșeli explicate:

A-ți putea găsii, câți mai mulți tineri harnici și silitori care să-i implicați în proiectul referitor la istoria universală?

Ați putea găsi cât mai mulți tineri harnici pe care să-i implicați în proiectul referitor la istoria universală?

Câteva precizări despre cele lase greșeli:

  1. „A-ți” se folosește cu această formă doar în construcțiile de tipul: „A-ți ierta aproapele este o virtute.”. În rest, este forma verbului auxiliar a avea, care ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse: ați făcut (modul indicativ, timp perfect compus); ați fi vrut (modul condițional-optativ, timpul perfect).
  2. Forma corectă a verbului la infinitiv este „găsi”. Vom folosi „găsii” doar în cazul formei de indicativ, perfect simplu, persoana I, singular: Găsii pe stradă niște chei. (eu găsii; tu găsiși).
  3. A treia greșeală o reprezintă virgula așezată între predicat și complementul direct. Nu punem virgulă între cele două părți de propoziție, cu excepția situației în care între cele două se intercalează o altă construcție: Poți să-mi dai, te rog, un stilou?
  4. Forma corectă este „cât mai mulți”. În această construcție nu avem de a face cu un adjectiv pronominal interogativ (Câți tineri poți găsi?), ci cu un adverb de mod cu rol comparativ: Câți tineri vrei să-ți găsesc? Cât mai mulți!
  5. Formularea „tineri harnici și silitori” constituie un pleonasm, de vreme ce „harnic” înseamnă „silitor”. Cele două nu sunt sinonime perfecte, motiv pentru care această greșeală a fost omisă de unii elevi.

    HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ. dex.ro

    SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor. dex.ro

  6. Cea de-a șasea greșeală – poate cea mai evidentă – o reprezintă folosirea greșită a pronumelui relativ care. Când are nevoie „care” de prepoziție și când nu? Sunt două situații:
  1. Atunci când substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea, prepoziţia „pe” nu trebuie aşezată în faţa lui „care”:
  • Întâmplarea care m-a impresionat.
  • Profesorul care l-a îndrumat pe Radu este tânăr.
  • Câinele care latră nu mușcă.

2. Când substantivul NU îndeplineşte el însuşi acţiunea, se impune plasarea prepoziţiei „pe” în faţa lui „care”:

  • Condițiile pe care le pune sunt greu de respectat.
  • Nota pe care a luat-o i-a bucurat pe părinți.
  • Dobânzile pe care le plătim sunt prea mari.

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici! 0725.225.335 | [email protected]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.