Evaluare NaționalăExercițiiLecții

Cele șase greșeli de la exercițiul 8, identificate și explicate

Astăzi a avut loc simularea Evaluării Naționale limba și literatura română, prilej pentru elevii de clasa a opta să își testeze cunoștințele cu două luni înaintea examenului. 

Pentru că mulți copii m-au întrebat care erau cele șase greșeli de la exercițiul 8, subiectul al II-lea, m-am gândit să le tratez într-un articol separat.

Iată, mai jos, textul propus, varianta corectată și cele șase greșeli explicate:

A-ți putea găsii, câți mai mulți tineri harnici și silitori care să-i implicați în proiectul referitor la istoria universală?

Ați putea găsi cât mai mulți tineri harnici pe care să-i implicați în proiectul referitor la istoria universală?

Câteva precizări despre cele lase greșeli:

  1. „A-ți” se folosește cu această formă doar în construcțiile de tipul: „A-ți ierta aproapele este o virtute.”. În rest, este forma verbului auxiliar a avea, care ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse: ați făcut (modul indicativ, timp perfect compus); ați fi vrut (modul condițional-optativ, timpul perfect).
  2. Forma corectă a verbului la infinitiv este „găsi”. Vom folosi „găsii” doar în cazul formei de indicativ, perfect simplu, persoana I, singular: Găsii pe stradă niște chei. (eu găsii; tu găsiși).
  3. A treia greșeală o reprezintă virgula așezată între predicat și complementul direct. Nu punem virgulă între cele două părți de propoziție, cu excepția situației în care între cele două se intercalează o altă construcție: Poți să-mi dai, te rog, un stilou?
  4. Forma corectă este „cât mai mulți”. În această construcție nu avem de a face cu un adjectiv pronominal interogativ (Câți tineri poți găsi?), ci cu un adverb de mod cu rol comparativ: Câți tineri vrei să-ți găsesc? Cât mai mulți!
  5. Formularea „tineri harnici și silitori” constituie un pleonasm, de vreme ce „harnic” înseamnă „silitor”. Cele două nu sunt sinonime perfecte, motiv pentru care această greșeală a fost omisă de unii elevi.

    HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ. dex.ro

    SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor. dex.ro

  6. Cea de-a șasea greșeală – poate cea mai evidentă – o reprezintă folosirea greșită a pronumelui relativ care. Când are nevoie „care” de prepoziție și când nu? Sunt două situații:
  1. Atunci când substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea, prepoziţia „pe” nu trebuie aşezată în faţa lui „care”:
  • Întâmplarea care m-a impresionat.
  • Profesorul care l-a îndrumat pe Radu este tânăr.
  • Câinele care latră nu mușcă.

2. Când substantivul NU îndeplineşte el însuşi acţiunea, se impune plasarea prepoziţiei „pe” în faţa lui „care”:

  • Condițiile pe care le pune sunt greu de respectat.
  • Nota pe care a luat-o i-a bucurat pe părinți.
  • Dobânzile pe care le plătim sunt prea mari.

Cosmin Șontică

Vă mulțumim pentru vizită! Așteptăm sesizările dumneavoastră la numărul de telefon 0725 225 335, pe Facebook sau pe WhatsApp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *