Cuvintele polisemantice, pe înțelesul tuturor
Poate părea complicat, dar, în realitate, este extrem de simplu. Cuvântul polisemantic, fiindcă despre el este vorba, este acel cuvânt care are două sau mai multe înțelesuri (în contexte diferite, desigur).
Ce înseamnă asta? Înseamnă că un cuvânt poate să însemne lucruri diferite, în propoziții diferite.
Să-l luăm pe a face:
- Mama face o supă de pui. (gătește)
- Ne facem o casă la țară. (construim)
- Matei își face temele. (rezolvă)
- Unchiul Paul face Crăciunul cu noi. (sărbătorește)
- Atitudinea Mariei m-a făcut să reacționez așa! (m-a deterninat)
- Bunica a făcut trei copii, tatăl meu fiind cel mai mic. (a născut)
- Cât face rochia? (cât costă)
- Bunica face focul. (aprinde)
- Mi-a făcut cu mâna. (a salutat)
Și așa mai departe.
Multe dintre cuvintele vocabularului fundamental, aproape 80%, sunt polisemantice. Sensurile lor pot fi găsite ușor în expresii: a bate apropo, a bate obrazul, a bate apa-n piuă, a bate șaua ca să priceapă iapa ș.a.
Puteți exersa cu următoarele:
- mare (adjectiv)
- gură:
- ochi
- uscat
- a lua
- a bate
Sensurile unui cuvânt polisemantic sunt mai mult sau mai puţin apropiate. De exemplu, în enunțurile Mama face o supă și Tata face o casă. este pusă în evidență ideea de realizare a unui proces (mama gătește, tata construiește), asta în timp ce sensurile a două omonime nu au nicio legătură între ele:
Am retras toți banii de la bancă. (bancă = instituție financiară)
Fiind obosită, s-a așezat pe o bancă. (bancă = canapea)
