Construcțiile verbale active și construcțiile verbale pasive
Salutare!
Astăzi vom încerca să lămurim problema construcțiilor verbale, care ne pot da mari bătăi de cap la examen. Prezente dintotdeauna în programa pentru Evaluarea Națională la limba și literatura română, ele erau predate generațiilor anterioare drept diateze. Erau la fel de grele, iar elevii bombăneau când auzeau de ele…
Eu cred însă că le vom înțelege!
S-o luăm metodic:
A. Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul actiunii exercitate asupra unui obiect:
Andrei scrie o compunere. (cine scrie?)
Echipa noastră va confecționa decorurile. (cine va confecționa?)
Așadar, construcția activă poate fi redusă la următoarea schemă:
Avem un subiect, care face acțiunea (cine? R: Andrei), avem un predicat (scrie) și avem un complement direct (ce scrie? R: o compunere), obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea făcută de Andrei.
B. Într-o construcție verbală pasivă, subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei:
Compunerea este scrisă de Andrei.
Decorurile vor fi confecționate de echipa noastră.
Așadar, construcția pasivă poate fi redusă la următoarea schemă:
Practic, ce am făcut? Am luat complementul direct al construcției active și l-am transformat în subiect gramatical al construcției pasive și am luat subiectul gramatical al construcției active, transformându-l în complement de agent al construcției pasive (subiect logic, fiindcă tot el face acțiunea)
Așadar, într-o construcția pasivă avem un subiect gramatical, care răspunde la întrebarea cine?(compunerea). avem un predicat și avem un complement de agent, care răspunde la întrebarea de către cine?
Forma verbală pasivă este alcătuită din verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat: este scrisă. Participiul îşi schimbă forma după genul și numărul subiectului:
Compunerea este scrisă de Andrei.
Compunerile sunt scrise de Andrei.
Complementul de agent este un tip special de complement prepozițional care denumește autorul acțiunii dintr-o constructie pasivă şi se exprimă printr-un substantiv, pronume sau numeral în cazul acuzativ, precedat de prepoziția de către sau de:
Complementul de agent poate fi exprimat sau neexprimat.
Ana este apreciată (de către public).
Verbul auxiliar a fi are forme pentru toate timpurile și modurile, cu excepția imperativului, iar dintre formele verbale nepersonale, doar pentru gerunziu (Fiind chemat de Andrei, a lăsat totul baltă și a plecat) şi infinitiv (Visul de a fi aplaudat de spectatori i s-a împlinit).
- Cum transformăm construcția activă în construcție pasivă?
Pentru a transforma construcția activă în construcție pasivă, vom lua complementul direct și îl vom transforma în subiect și vom lua subiectul și îl vom transforma în complement de agent. Practic, inversăm poziția subiectului și a complementului direct.
Să luăm propoziția: Mihai mănâncă un măr.
Observați că „mărul”, care era complement direct, a devenit subiect gramatical al construcției pasive, în timp ce „Mihai” a devenit complement de agent. În realitate, tot Mihai face acțiunea și, de aceea, complementul de agent se mai numește și subiect logic.
Așadar, transformarea unei construcții active în construcție pasivă presupune:
- Transformarea complementului direct din construcția activă în subiect în cosntrucția pasivă
- Transformarea subiectului din construcția activă în complement de agent în construcția pasivă
- Modificarea formei verbului din construcția activă într-o formă verbală compusă (verbul auxiliar „a fi” + participiul verbului de conjugat)
ATENȚIE! Nu confundați predicatul verbal din construcția pasivă cu predicatul nominal:
Florile sunt ofilite.
Florile sunt udate zilnic. (de cineva)
Andreea e împrăștiată; uită mereu câte ceva acasă.
Iarna, sarea este împrăștiată peste carosabilul înghețat.
N.B: O simplă metodă de verificare este încercarea de a postpune un complement de agent:
Andreea este împrăștiată de cineva. (?!)
O astfel de asociere nu are sens, așa că nu putem vorbi despre o construcție pasivă ci de una activă, cu predicat nominal (este împrăștiată).
