Evaluare NaționalăTeste de antrenament

Rezolvarea modelului de subiect pentru Evaluarea Națională 2023 la limba și literatura română

SUBIECTUL I (70 de puncte)
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

VII
Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură*;
Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.
De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,
Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată,
Tristă-i firea, iară vântul sperios vo* creangă farmă –
Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. […]

VIII
De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic,
Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul* prăvălatic,
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul* din răstoace*,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici, albaștri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare
A popoarelor de muște sărbători murmuitoare.
Mihai Eminescu, Călin (File din poveste), fragmente


*iezătură – baraj construit pentru a opri apa și pentru a forma un iaz
*vo – vreo
*tăpșan – loc neted, înclinat, mai ridicat; pantă
*prund – pietriș mărunt, amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor
*răstoacă – loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă

Textul 2
Am căutat cu sârguință un ghid care să fie un om al locului, un om născut și crescut în Amazonia. Am ajuns acolo, pe malul Amazonului, m-a luat cu barca și am plecat. I-am spus că vreau să văd papagalii Ara ararauna, galbeni pe piept și albaștri pe spate, printre cei mai mari și mai spectaculoși papagali din junglă. Mi-a zis că păsările pe care le caut sunt departe și că ar trebui să mergem trei zile în adâncul junglei ca să le găsim. Am citit pe chipul lui o oarecare reținere. Nu mi-am dat seama dacă se temea de expediție în sine sau dacă nu mă credea capabil să străbat jungla, dar am insistat și, în dimineața următoare, am pornit să căutăm papagalii.
Prima noapte în junglă
Am mers vreme de câteva ceasuri bune. Era cald și umed, o umezeală teribilă, dar care nu mă supăra. Era atât de umed, încât dimineața se vedeau printre frunze siluetele păsărilor care, cu aripile deschise, stăteau la soare în vârful arborilor ca să-și usuce penele îmbibate peste noapte de sudoarea pădurii și a pământului. Ne croiam drum printr-o pădure densă, unde spațiul era dat de alte coordonate, se exprima parcă într-un alt sistem. Eram înconjurat de un univers colosal, cu copaci de toate grosimile, foarte înalți, și mă simțeam mic, dar viu, așa cum era totul în jurul meu. […] N-am povestit prea multe cu ghidul meu, căci eram acaparat de tot ce se devălmășea în jur: liane, frunze, sunete, cântece, trosnete și licăriri de lumină. Imediat după amiază, Roberto a spus că trebuie să ne oprim:
— Aici vom campa și ne vom instala hamacele.
Ne aflam în mijlocul pădurii! A fost prima dată în viața mea când am atârnat un hamac de copaci și urma să fie prima dată când aveam să dorm într-unul. Am făcut focul cu lemnele ude, am fiert câte un cartof și un ou, am mâncat din farfurii confecționate din frunze și ne-am așezat fiecare în hamacul lui. […] Începea să-mi fie frică. De jur împrejur, sunetele păreau din ce în ce mai puternice. Auzeam broaștele orăcăind – niște broaște imense –, maimuțele urlau, copacii trosneau și insectele, cu un sunet electric, continuu și vibrant, cutremurau toată pădurea. Nu recunoșteam niciunul dintre acele zgomote, totul părea străin și asta mă înspăimânta și mai tare. Am dormit de sute de ori în natură, sub cerul liber, în pădurile din munții Făgăraș, pe un pat de cetină sau lângă o stâncă în golul alpin și nu mi-a fost frică. Țin minte că, uneori, dormeam atât de adânc și liniștit, încât dimineața mă trezeam cu buzele umflate de la mușcăturile țânțarilor pe care nu-i simțisem. Deci sunt un om care a avut de-a face cu natura și căruia foarte rar i-a fost frică de ea. […] Deschid ochii și văd pădurea. În lumina dimineții, totul părea alb-negru. […] După ce am ronțăit câțiva biscuiți uscați, am pornit în căutarea păsărilor. Mă simțeam atât de bine și de bucuros că sunt acolo, încât parcă uitasem complet de noaptea prin care abia trecusem. Mergând prin pădure, l-am întrebat cum se orientează și mi-a spus că după nori, căci norii curg mereu de la est la vest. L-am întrebat ce să fac dacă mă rătăcesc singur în junglă. S-a uitat în jur și, undeva la câteva sute de metri de noi, a văzut un copac imens cu trunchiul gros din care ieșeau, ca niște raze, lamele imense de lemn. Mi-a zis că, dacă mă pierd, să caut un asemenea copac și să lovesc cu maceta* în trunchi. A lovit el și, în acel moment, o vibrație puternică a trecut din copac prin mine și a rezonat în întreaga pădure. Mi-a explicat că oamenii junglei vor auzi sunetul, vor înțelege că m-am rătăcit și vor porni să mă caute. […] Au fost șase zile de junglă. Am avut șansa să am camarad de drum un om născut și crescut în jungla Amazonului, am dormit în hamac, am mâncat orez fiert și am cules ciuperci și fructe din junglă. Din primele momente am înțeles că, în conștiința lui, a băștinașului, omul aparține junglei, și nu jungla aparține omului. Lipsește astfel acel simț al proprietății și, odată cu el, rar se simt toate angoasele pricinuite de nevoia de a avea. Lipsește simțul proprietății, dar asta nu face să lipsească și simțul responsabilității. Într-una din zile am vrut să-mi atârn hamacul de un copac mai subțire și, ca să nu cadă, aveam de gând să fac cu maceta o scobitură în scoarța arborelui, ca sfoara să stea strânsă pe el. Roberto însă mi-a spus imediat:
— Stai, nu-l ciopli, o să moară!
M-a oprit când am vrut să lovesc trunchiul – un copac subțire într-o junglă în care există miliarde de alți copaci. Nutrea un sentiment de responsabilitate față de acel copac, chiar dacă nu-i aparținea.


Alexandru N. Stermin, Călătorie în jurul omului
*macetă – cuțit lung, folosit pentru tăierea trestiei de zahăr în America tropical

A. 

  1. Notează denumirea a două insecte identificate în textul 1.

Exemple: fluturi, albine, muște

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. În textul lui Mihai Eminescu, este descrisă

a) grădina.
b) insula.
c) marea.
d) pădurea.

Răspunsul corect: d (pădurea)

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Expediția lui Alexandru N. Stermin în jungla din Amazonia a durat

a) o zi.
b) trei zile.
c) patru zile.
d) șase zile.

Răspunsul corect: d (Au fost șase zile de junglă. Am avut șansa să am camarad…)

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Dimineața, păsările din junglă urcă în vârful arborilor pentru

a) a prinde insecte.
b) a privi cerul senin.
c) a se feri de primejdii.
d) a-și usca penele.

Răspunsul corect: d (se vedeau printre frunze siluetele păsărilor care, cu aripile deschise, stăteau la
soare în vârful arborilor ca să-și usuce penele îmbibate peste noapte de sudoarea pădurii și a pământului)

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

  1. Odată cu lăsarea întunericului, natura încremenește.  –   FALS (Natura este în dinamică: prin „mândrul întuneric al pădurii de argint” poți vedea „izvoare zdrumicate peste pietre licurind”, care „trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic ș.a.m.d.)
  2. Florile și fluturii sunt albaștri. –  ADEVĂRAT („Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet”; „Mii de fluturi mici, albaștri”)
  3. Iarba de lângă izvor este acoperită de zăpadă.   –   FALS (Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt)

Textul 2

  1. În expedițiile din munții Făgăraș, Alexandru N. Stermin dormea în hamac.   –   FALS  (Alexandru N. Stermin doarme pentru prima dată într-un hamac în expediția din Amazonia: „A fost prima dată în viața mea când am atârnat un hamac de copaci”. Pe de altă parte, autorul mărturisește că, în munții Făgăraș, dormea pe un pat de cetină sau lângă o stâncă: „Am dormit de sute de ori în natură, sub cerul liber, în pădurile din munții Făgăraș, pe un pat de cetină sau lângă o stâncă în golul alpin și nu mi-a fost frică”)
  2. Roberto îl învață pe exploratorul român cum să procedeze în cazul în care se pierde în junglă.  –  ADEVĂRAT („Mi-a zis că, dacă mă pierd, să caut un asemenea copac și să lovesc cu maceta* în trunchi.”)
  3. Zgomotele din junglă îi sunt familiare lui Alexandru N. Stermin.   –   FALS   (Dimpotrivă, totul îi pare străin: „Nu recunoșteam niciunul dintre acele zgomote, totul părea străin și asta mă înspăimânta și mai tare.”)

6. Precizează, într-un enunț, felul rimei și măsura primelor patru versuri din textul eminescian.

NOTĂ: Pentru a stabili măsura unui vers, trebuie să îl despărțim în silabe:

Su/ră-i/ sa /ra / cea / de / toam/nă;/ de / pe / la / curi / a / pa / su / ră

Numărând silabele, vom constata că sunt 16. Așadar, măsura versului este de 16 silabe.

Pentru că măsura nu este întotdeauna fixă, existând posibilitatea ca un vers dintr-o strofă să aibă 16 silabe, iar altul să aibă 17, le vom despărți în silabe și pe celelalte trei. În cazul nostru, toate versurile au măsura de 16 silabe.

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură*;
Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.

Sugestie de răspuns: Rima primelor patru versuri din textul eminescian este împerecheată, iar măsura versurilor este de 16 silabe.

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Răspuns posibil:

Un element de conținut comun celor două texte îl repezintă pădurea. În textul eminescian, imaginea ei plină de mister este construită cu ajutorul figurilor de stil și a imaginilor artistice de o plasticitate remarcabilă: „codrii de aramă”, „mândra glăsuire a pădurii de argint”, „văzduhul tămâiet”, „ izvoare zdrumicate” ș.a.

În cel de-al doilea text, pădurea este prezentată prin ochii turistului impresionat de măreția naturii luxuriante din Amazonia: „Eram înconjurat de un univers colosal, cu copaci de toate grosimile, foarte înalți, și mă simțeam mic, dar viu, așa cum era totul în jurul meu.”

8. Crezi că, protejând un copac, poți salva natura? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2.

Răspuns posibil:

Este bine cunoscut faptul că natura poate exista și în absența noastră, dar că noi nu am putea exista fără darurile sale binefăcătoare. De aceea, consider că protejarea mediului este o misiune care ne aparține tuturor, în egală măsură și că orice copac salvat este o șansă în plus pentru viața planetei.

În lucrarea sa, „Călătorie în jurul omului”, Alexandru N. Stermin relatează un episod definitoriu pentru modul în care se raportează unii oameni la mediul înconjurător. La un moment dat, călătorul vrea să facă o scobitură cu maceta într-un copac tânăr, pentru a-și așeza hamacul. Este oprit la timp de ghidul local, care îl învață un lucru valoros: „Stai, nu-l ciopli, o să moară!”.

În acest fel, turistul înțelege că, într-o junglă în care există miliarde de arbori, contează și cel mai subțire copac:„Nutrea un sentiment de responsabilitate față de acel copac, chiar dacă nu-i aparținea.”

9. Asociază fragmentul din „Călătorie în jurul omului” de Alexandru N. Stermin cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Răspuns posibil:

Lectura fragmentului din „Călătorie în jurul omului” de Alexandru N. Stermin mi-a amintit de un alt text literar în care este evidențiat respectul față de natură. Este vorba despre textul „Platanos” de Doina Ruști.

În textul amintit, îngrijitoarea Cati este un fel de mamă pentru plantele din tabără. Toate s-au născut cu defecte și au nevoie de ajutor, motiv pentru care eforturile sale au o singură direcție: să le ajute să se dezvolte, să își depășească neajunsurile și să ajungă la maturitate.

Dincolo de metafora lumii care, uneori, refuză să îi accepte și pe cei diferiți, „Platanos” este și o lecție a responsabilității și a grijii față de natura înconjurătoare.

Respectul față de natură se manifestă plenar și în textul „Călătorie în jurul omului” de Alexandru N. Stermin, sub forma grijii deosebite a lui Roberto față de aparent neînsemnatul copăcel. Oprindu-l pe Alexandru să îl cresteze cu maceta, el nu doar salvează o plantă, ci și reușește să formeze un comportament responsabil față de mediu:„M-a oprit când am vrut să lovesc trunchiul – un copac subțire într-o junglă în care există miliarde de alți copaci.”

B. 

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. În versul „Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace”, există:

a) un diftong și un hiat.
b) un diftong și două hiaturi.
c) doi diftongi și un hiat.
d) trei diftongi.

Răspunsul corect: c – doi diftongi și un hiat.

Dacă vă întrebați care sunt, iată-i mai jos:

  1. diftongul „Ele”, transcris fonetic [ie-le], unde „i” este semivocala, iar „e”, vocala.
  2. hiatul „fluizi”
  3. diftongul „răs-toa-ce”

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:

a) „arborilor”, „trecusem”.
b) „cuibar”, „sclipitoare”.
c) „departe”, „câteva”.
d) „suspină”, „mândrul”.

Răspunsul corect:  b – „cuibar”, „sclipitoare”

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvintele subliniate în versurile „Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine/Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline.” sunt utilizate, în ordine, cu:

a) sens figurat, sens figurat.
b) sens figurat, sens propriu.
c) sens propriu, sens figurat.
d) sens propriu, sens propriu.

Răspunsul corect: c – sens propriu, sens figurat

Cuvântul „fluturi” este folosit cu sensul său propriu, în timp ce cuvântul „râuri” este utilizat cu sens figurat, deoarece face parte din structura unei metafore (râuri sclipitoare).

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Versul subliniat în secvența „De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată,/Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată” se referă la

a) diminuarea luminii.
b) luminarea codrului.
c) lupta cu insectele.
d) o eclipsă de lună.

Răspunsul corect:  b – luminarea codrului

5. Rescrie enunțul următor, trecând verbele la persoana a II-a, numărul singular, fără a le modifica timpul: „Mă simțeam atât de bine și de bucuros că sunt acolo, încât parcă uitasem complet de noaptea prin care abia trecusem.”.

Verbele pe care trebuie să le trecem la persoana a II-a, numărul singular sunt: mă simțeam, sunt, uitasem și trecusem. Nu întâmplător, trei dintre ele sunt la indicativ, mai-mult-ca-perfect, timp ale cărui forme ne pot încurca uneori. Făcând însă modificările, vom avea următorul text:

Te simțeai atât de bine și de bucuros că ești acolo, încât parcă uitaseși complet de noaptea prin care abia trecuseși.

6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care substantivul „junglă” să fie în cazul genitiv (1) și o propoziție afirmativă, în care adjectivul „albastru” să fie nume predicativ (2).

(1) Sunetele din inima junglei nu îmi erau câtuși de puțin familiare.

(2) Cerul era albastru ca marea. 

7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora: „M-a oprit când am vrut să lovesc trunchiul – un copac subțire într-o junglă în care există miliarde de alți copaci”.

Sugestie de rezolvare:

Predicatele sunt: m-a oprit, am vrut, să lovesc, există.

Elementele de relație sunt: adverbul relativ „când”, conjuncția subordonatoare „să” și pronumele relativ „(pe) care”.

Propozițiile sunt:

P1: „M-a oprit” – propoziție principală

P2: „când am vrut” – propoziție subordonată circumstanțială de timp

P3: „să lovesc trunchiul – un copac subțire într-o junglă” – propoziție subordonată completivă directă

P4: „în care există miliarde de alți copaci” – propoziție subordonată atributivă

ATENȚIE! Pentru a răspunde corect, trebuie să transcrieți numai propozițiile subordonate: P2, P3 și P4.

8. Completează enunțul următor, reprezentând mesajul unui ghid, cu formele corecte ale cuvintelor indicate între paranteze.

Oamenii ________________ (a uita, perfect compus) că în pădurea _______________ (adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) trăiau câțiva ________________ (zimbru) legendari _________________ (care, genitiv) ocrotitori sunt _________________ (copil, plural, articulat hotărât) acestor ținuturi.

Oamenii au uitat că în pădurea aceea trăiau câțiva zimbri legendari ai căror ocrotitori sunt copiii acestor ținuturi.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului selectat din „Călin (File din poveste)” de Mihai Eminescu.

În redactarea textului:

• vei preciza mesajul/o semnificație a textului, prin referire la temă;
• vei prezenta două elemente componente ale peisajului;
• vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație;
• vei menționa o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic, justificându-ți alegerea.

Ordinea integrării reperelor în cuprinsul compunerii este la alegere.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte; redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor –1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Înainte de a trece la rezolvarea propriu-zisă, aș vrea să lămurim câteva aspecte.

Deși nu există un șablon pe care să îl folosim atunci atunci când ni se cere să prezentăm mesajul sau semnificațiile unui text, ne putem folosi de câteva repere, pe care le veți putea descoperi în materialul următor.

În primul rând, se cuvine spus că lirica este genul subiectivității și al emoției directe. În textul liric, autorul își proiectează propria viziune asupra lumii, prin intermediul vocii poetice (a eului liric sau creator) și al limbajului artistic.

  • Conținut și expresie.

Când vom analiza un text liric, vom ține cont de cele două paliere ale sale:

  1. Conținutul, adică ceea ce ni se transmite (idei, stări, gânduri, sentimente) și
  2. Expresia, adică forma sau modul în care ni se transmite (figuri de stil, imagini artistice, elemente de prozodie).

Mai jos am notat câteva elemente pe care ar trebui să le abordăm în rezolvarea cerinței:

a. tema și motivele literare ale textului (iubirea, istoria, geniul, singurătatea, meditația, melancolia, revolta ș.a.m.d.);

b. atitudinea eului liric și ipoztazele acestuia (contemplatorul, îndragostitul, revoltatul, gânditorul, artistul, călătorul, înstrăinatul, căutătorul unui ideal ș.a.m.d.);

c. analiza textului pe diferite niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic;

d. modul în care este structurat discursul liric, din punctul de vedere al timpului (trecut – prezent) și al spațiului (interior – exterior, terestru – cosmic);

e. atmosfera care se degajă: melancolică, meditativă, optimistă, tensionată ș.a.m.d.

Mesajul este o idee mai importantă care se desprinde text, având legătură cu un aspect fundamental de viață. De pildă, mesajul unui pastel are legătură cu ideea de frumusețe a naturii. În primul paragraf, putem explica noțiunea de mesaj al textului poetic:

Mesajul unui text liric reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, pe care cititorul, călăuzit de vocea poetică și de limbajul artistic, este invitat să o descopere din perspectivă proprie.

În următorul paragraf trebuie să precizăm care este mesajul textului:

Mesajul fragmentului selectat din „Călin (File din poveste)” de Mihai Eminescu este unul profund, ce gravitează în jurul ideii de frumusețe și de plenitudine a naturii, care vibrează la trăirile interioare ale eului poetic.

Odată formulat mesajul textului, putem trece la prezentarea celor două elemente componente ale peisajului.

(1)Un prim element al cadrului natural îl reprezintă luna, astrul tutelar, prin al cărei har pădurea devine un un spațiu protector, un paradis terestru ce permite ieșirea poetului din realitatea imediată și intrarea într-o stare onirică: „De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, / Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată”.

(2)Un alt element al peisajului îl reprezintă trunchii „vecinici”, ca niște santinele ale pădurii, care par că suspină cu glasurile lor fermecate, întregind paleta armoniilor muzicale ale codrului: „Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, /Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.”.

Mai sus putem alege oricare alt element al decorului: iarba de lângă izvoară, care, în lumina caldă a lunii, „pare de omăt”, sugerând un tabou plin de armonie și culoare sau florile albastre/izvoarele zdrumicate ș.a.

În continuare, ne vom referi la limbajul artistic și vom interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesajul textului:

Limbajul artistic frapează prin orginalitate, principalele figuri de stil fiind personificarea, epitetul și metafora. De o expresivitate aparte este epitetul metaforic (1) „codrii de aramă”, care sugerează strălucirea naturii și imaginea plină de mister a lumii din pădure. Metafora (2) „mândra glăsuire” surprinde freamătul fermecător al pădurii, în timp ce epitetele „flori albastre”, „aerul văratic”, „văzduhul tămâiet” și „ropot dulce” întregesc atmosfera plină de vrajă a peisajului.

Lirica înseamnă sensibilitate, iar lectura unui text poetic trezește emoție. Există poezii în care autorul nu se ferește să își verbalizeze emoția, bucuria, extazul în fața frumuseții și măreției naturii: „Cât de frumoasă te-ai gătit, / Naturo, tu! Ca o virgină / Cu umblet drag, cu chip iubit! / Aş vrea să plâng de fericit, / Că simt suflarea ta divină, (…) Mi-e inima de lacrimi plină”. („Vara” de George Coșbuc).

În cazul nostru, eul creator nu își exprimă direct emoțiile, dar ne putem imagina ce fel de sentimente trezește în inima omului un astfel de peisaj:

În fața unui astfel de tablou, sufletul omenesc nu poate simți decât liniște, armonie și sentimentul de comuniune cu natura înconjurătoare. Bucuria eului creator de a contempla acest peisaj mirific este subliniată prin folosirea verbelor „suspină” și „tremură”, în timp ce verbele la persoana I „treci”, „vezi” și „auzi” îl fac pe cititor participant activ la emoția eului poetic.

În același timp, dezvoltarea ideilor poetice în versuri ample, de 16 silabe, cu rimă împerecheată, susține tonul meditativ al discursului. Se remarcă predilecția pentru topica afectivă, constând în antepunerea adjectivelor: „lin suspină”, „dragul codru”, „singuratece izvoare”, „mândra glăsuire” ș.a.

Ca orice compunere, textul nostru trebuie să aibă și o încheiere:

Mesajul fragmentului „Călin (File din poveste)” reprezintă o pledoarie pentru frumusețea naturii, o mărturie în plus că, dintotdeauna, omul și natura au coexistat în perfectă armonie.

Cam așa ar putea arăta compunerea voastră. Binențeles că, în măsura în care timpul v-o permite, puteți să o dezvoltați. V-ați putea referi la mult mai multe aspecte, realizând o analiză pe niveluri: fonetic, lexical, morfologic, stilistic, compozițional:

„Prima secvență, reprezentată de cele opt versuri ale tabloului VII, instituie o atmosferă romantică, încărcată de lirism și reflexivitate.”
Cea de-a doua sevență, de o plasticitate remarcabilă, este prezentat cadrul natural feeric. Natura este vie, spiritualizată, dinamică: florile tremură „în văzduhul tămâiet”, trunchii seculari par a purta „suflete sub coajă”, izvoarele licuresc peste pietre, fluturii și albinele „curg în râuri sclipitoare”. Toate elementele tabloului natural sunt în consonanță cu stările sufletești ale eului potetic.”
„Prin folosirea verbelor la persoana a II-a, singular – „treci”, „vezi”, „auzi” – cititorul este invitat să pătrundă în lumea plină de mister și de grație a pădurii umanizate: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind / Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.”

Oricare ar fi alegerea voastră, nu uitați să fiți naturali, conciși și să aveți încredere în voi! Birui-va speranța!

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici! 0725.225.335 | [email protected]

7 Comments

  1. Pentru fiica mea, care se pregateste pt evaluare, tot materialul pe care l-ati pus la dispozitie e extrem de folositor. De cand v-am descoperit site-ul, nivelul ei a crescut considerabil. Compuneri, mesajul textului, opinii personale, caracterizari de personaje etc , acum le abordeaza cu mult mai multa maturitate. „Mi-ati crescut-o” intr-un an cat altii in 3.
    Constructivist, cu o intelegere profunda, gandire creativa, v-am luat ca pe un dascal. Acel „fel” de dascal de care nu are parte la scoala.
    Va multumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *