Simulare Evaluare Națională la limba și literatura română – Ilfov

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate

---

Textul 1

Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.

Textul 2

Luna a fost un simbol puternic ȋn religie, literatură și artă, de secole, chiar de milenii, dar aprofundarea ȋn istoria simbolismului lunii relevă cȃteva lucruri surprinzătoare despre modul ȋn care poeții, filozofii și scriitorii au privit luna. De la un simbol impregnat de putere divină, la un obiect feminin care denotă dragostea (și boala din dragoste), luna a fost unul dintre cele mai populare simboluri poetice pentru atȃta timp cȃt a existat poezie și literatură.

Luna este cel mai apropiat corp ceresc de pe planeta Pămȃnt. Ea orbitează zodiacul ȋn douăzeci și opt de zile. Luna va atinge oamenii mai profund decȃt alte planete. Luna este simbolul feminin, reprezentȃnd ritmul timpului universal și ȋntruchiparea ciclurilor naturale. Fazele lunii simbolizează nemurirea și eternitatea, iluminarea sau partea ȋntunecată a naturii ȋnsăși.

Ar putea să reflecte cunoașterea interioară sau fazele stării omului pe pămȃnt. Asta deoarece controlează valurile, ploile, apele și anotimpurile. Este mijlocul dintre lumina soarelui și ȋntunericul nopții. Prin urmare, reprezintă adesea tărȃmul dintre conștient și subconștient. Ȋn astrologie, luna este un simbol al sufletului.

De asemenea, oferă o analogie a etapelor dezvoltării umane. Luna nouă este copilăria, semiluna este tinerețea și adolescența, luna plină este maturitatea, luna ȋn scădere reprezintă declinul vieții, somnul. Datorită legăturii dintre Lună cu apa și mareele, se spune că reprezintă emoțiile noastre și mintea noastră subconștientă. Ceea ce vedem la suprafață nu reflectă ceea ce se ȋntȃmplă dedesubt și nici nu dezvăluie vastele sale adȃncimi. Se crede că lunile pline influențează comportamentul uman provocȃnd gȃnduri intense, emoții sporite și unele forme de psihoză.

Luna influențează emoțiile. Ea ȋi poate face pe oameni să se simtă plini de viață sau sensibili și delicați. Poate să ȋi facă pe oameni să rȃdă sau să plȃngă cu ușurința unui Zeu.

https://www.energiaconstiintei.ro/ce-efect-are-luna-asupra-vietii-pe-pamant

A.

1. Transcrie din primul text două structuri care conțin imagini ale ființei iubite.

• „Cum tu te uiți cu ochii în lumină”
• „cu mâna ta cea fină / În val de aur părul despletind.”

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

În textul lui Mihai Eminescu, este descrisă

a. grădina.
b. cerdacul.
c. camera.
d. pădurea.

Răspunsul corect: a – grădina

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Luna orbitează zodiacul ȋntr-o perioadă de

a. o zi.
b. 3 zile.
c. 28 de zile.
d. lună.

Răspunsul corect: c – 28 de zile

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Ȋn literatură, luna a fost privită ca

a. cel mai apropiat corp ceresc.
b. mijlocul dintre lumina soarelui și ȋntunericul nopții.
c. un simbol impregnat de putere divină.
d. un Zeu al emoţiilor.

Răspunsul corect: c. un simbol impregnat de putere divină.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

Odată cu lăsarea întunericului, natura încremenește. FALS
Fereastra iubitei este luminată.     ADEVĂRAT
Norii nu acoperă luna.      ADEVĂRAT

Textul 2

Luna influențează emoțiile oamenilor.  ADEVĂRAT
Luna reprezintă mintea noastră inconștientă.   FALS
Luna controlează valurile.      ADEVĂRAT

6. Explică, în 2-3 enunțuri, semnificația unei figuri de stil identificate în text.

Răspuns posibil:

De o expresivitate aparte este metafora „val de aur”, ce sugerează părul blond al iubitei revârsându-se peste umerii albi. Imaginea părului blond revărsat peste pielea albă, „de ninsoare” reprezintă o trăsătură specifică idealului de frumusețe fenimină eminescian.

7. Care este emoţia transmisă prin atmosfera descrisă ȋn textul poetic al lui Mihai Eminescu? Motivează-ţi răspunsul ȋn 50-90 de cuvinte, valorificând textul dat.

Răspuns posibil:

Emoția transmisă prin atmosfera descrisă ȋn textul „Stau în cerdacul tău…” este iubirea ca necesitate a sufletului, ca experiență a fericirii trăite de îndrăgostit.

Într-un cadru nocturn feeric, guvernat de lună – astrul tutelar -, eul poetic urmează să ia parte la un ritual intim și misterios. Ipostaza textuală a eului creator este cea a îndrăgostitului care, prin monolog confesiv – „stau”, „mă cuprind”, „privind”, „ochii mei rămân” – descrie atmosfera plină de romantism, la care ia parte și natura umanizată: „crengi de arbori de întind”, „stele tremură prin ramuri”, „luna bate trist în geamuri”.

Dominantele acestei atmosfere încărcate de lirism sunt sensibilitatea, imaginația și fantezia. În acest cadru oniric (ce îndeamnă la visare), se remarcă interferența a două planuri: planul exterior, al naturii care consună la fericirea îndrăgostitului, și planul interior, al trăirii intense a sentimentului de iubire.

8. Crezi că frumuseţea naturii poate fi surprinsă cel mai bine noaptea sau ȋn timpul zilei? Motivează-ţi răspunsul ȋn 50-100 de cuvinte, valorificând unul dintre textele propuse.

Răspuns posibil:

Consider că frumusețea naturii poate fi surprinsă la fel de bine atât ziua, cât și noaptea, singura diferență fiind emoția pe care o transmit cele două perspective, nocturnă și diurnă. Mărturie în acest sens stă textul eminescian „Stau în cerdacul tău…”, care surprinde magistral frumusețea naturii în timpul nopții.

Albert Einstein spunea că trebuie să doar să privești adânc natura, „și apoi vei înțelege totul mai bine”. În natură toți suntem acasă, iar frumusețea ei ne farmecă pe toți. În textul eminescian, natura copleșitoare, guvernată de lumina selenară, este în consonanță cu trăirile îndrăgostitului. Noaptea e senină, iar crengile arborilor „se întind” într-o mișcare unduioasă, sporind atmosfera de visare.

Frumusețea naturii se dezvăluie treptat: vântul mișcă duios arborii, stelele tremură pe cer, iar îndrăgostitul se simte învăluit în „flori de umbră”. Tabloul este întregit de imaginea lunii care guvernează întregul peisaj, dar și sentimentele oamenilor: ea „bate trist în geamuri”, evidențiind melancolia, singurătatea și tristețea îndrăgostitului din momentul încheierii ritualului.

9. Asociază textul 1 cu o altă operă literară studiată sau citită ca lectură suplimentară, în 50-100 de cuvinte, prezentând o valoare comună, prin referire la cȃte o secvență relevantă din fiecare text.

Posibil răspuns:

Lectura poeziei „Stau în cerdacul tău…” mă duce cu gândul la un alt text poetic în care apare iubirea ca valoare umană sau ca mijloc de înălțare spirituală. Este vorba despre poezia „Lacul” de Mihai Eminescu.

În textul 1, iubirea apare ca necesitate a sufletului și ca experiență a fericirii trăite de îndrăgostit. Într-un cadru feeric, în care natura umanizată participă la trăirile interioare ale eului creator, are loc un ritual misterios și intim. Guvernat de lumina lunii și învăluit în „flori de umbră”, îndrăgostitul își privește iubita prin fereastra camerei, care sugerează puntea dintre două lumi, apropierea și depărtarea dintre cei doi.

Grația și gingășia iubitei sunt descrise printr-o serie de figuri de stil de o impresionată forță de sugestie: privind cu ochii către lumină, ea își desprinde părul „în val de aur” peste „umerii de ninsoare”, sugerând părul blond revărsat peste pielea albă. Poezia se încheie simetric, prin revenirea la motivul ochilor rămași în întuneric, semn că privirea este singurul mod de acces către misterul iubirii.

În poezia „Lacul” de Mihai Eminescu, îndrăgostitul apare în aceeași ipostază meditativă, fiind stăpânit de dorința arzătoare a împlinirii visului de iubire. Poezia începe cu prezentarea imaginii feerice a lacului încărcat cu flori de nufăr, în apropierea căruia urmează să aibă loc întâlnirea celor doi îndrăgostiți. La fel ca în textul anterior, iubirea rămâne la nivel de dorință, de ideal, căci finalul aduce cu sine conștientizarea stării de singurătate și a faptului că totul a fost doar un vis.

B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

În versul „Dar prin fereastra ta eu stau privind”, există: 2 puncte

a. un diftong și un hiat.
b. doi diftongi și un triftong.
c. doi diftongi și un hiat.
d. trei diftongi.

Răspunsul corect: b. doi diftongi și un triftong

• diftongi: fe-reas-tra; stau
• triftong: eu [ieu]

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:

a. „deasupra”, „pieptarul”.
b. „despletind”, „desfaci”.
c. „ȋntind”, „ȋntuneric”.
d. „alături”, „despletind”.

Răspunsul corect: b. „despletind”, „desfaci”

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvintele subliniate în versurile „Deasupră-mi stele tremură prin ramuri.” sunt utilizate, în ordine, cu:

a. sens figurat, sens figurat.
b. sens figurat, sens propriu.
c. sens propriu, sens figurat.
d. sens propriu, sens propriu.

4. Transformă următoarea construcție activă în construcție pasivă:

Luna influențează emoțiile.

Construcție pasivă: Emoțiile sunt influențate de lună.

5. Rescrie din fragmentul următor trei verbe la moduri diferite pe care le vei preciza:

„Fazele lunii simbolizează nemurirea și eternitatea, iluminarea sau partea ȋntunecată a naturii ȋnsăși. Ar putea să reflecte cunoașterea interioară sau fazele stării omului pe pămȃnt. Asta deoarece controlează valurile, ploile, apele și anotimpurile.”

• simbolizează – indicativ
• ar putea – condițional-optativ
• să reflecte – conjunctiv

6. Alcătuiește o propoziție negativă în care substantivul „ape” să fie în cazul genitiv (1) și o propoziție afirmativă în care substantivul „lună” să fie nume predicativ (2).

(1) Nu se zărea nicio undă pe luciul apei.

(2) Lumina aceea blândă era a lunii.

7. Transcrie propoziţiile din fraza următoare, precizând raportul dintre acestea:

„Luna a fost un simbol puternic ȋn religie, literatură și artă, de secole, chiar de milenii, dar aprofundarea ȋn istoria simbolismului lunii relevă cȃteva lucruri surprinzătoare”.

• P1: „Luna a fost un simbol puternic ȋn religie, literatură și artă, de secole, chiar de milenii”
• P2: „dar aprofundarea ȋn istoria simbolismului lunii relevă cȃteva lucruri surprinzătoare”

Între cele două propoziții există un raport de coordonare prin joncțiune (conjuncția coordonatoare adversativă „dar”).

8. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mărturisirea unui cititor nostalgic, cu forma corespunzătoare a cuvintelor scrise între paranteze:

Lectura ………………………….. (însăși/ înseși) a poeziilor lui Eminescu mă poartă pe…………………..(aceiași/ aceeași) cale a copilăriei, …………………………. (a cărei/ a cărui) vrajă îmi dă puterea să depășesc orice barieră. Le citesc pe toate cu o stare de spirit…………………………. (pregătit/pregătită) de poezia modernă. A zis bine cine a zis că apariția …………………. (unui/unei) poet original schimbă ……………………. (ceva/cumva) esențial în trecutul unei literaturi.

Lectura însăși a poeziilor lui Eminescu mă poartă pe aceeași cale a copilăriei, a cărei vrajă îmi dă puterea să depășesc orice barieră. Le citesc pe toate cu o stare de spirit pregătită de poezia modernă. A zis bine cine a zis că apariția unui poet original schimbă ceva esențial în trecutul unei literaturi.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Imaginează-ți că ai petrecut o noapte ȋn grădina casei bunicilor. Redactează un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți peisajul și emoția/ emoțiile pe care le-ai trăit. Vei include în textul tău o secvență descriptivă de minimum 30 de cuvinte ȋn care să prezinți cel puțin două elemente componente ale peisajului.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența
textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct;
claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1
punct; lizibilitatea – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

V-ați întrebat vreodată cum arăta Prâslea cel voinic sau faimoasa grădină a împăratului, în care trona mărul fermecat? Copil fiind, când mama îmi citea povestea, iar eu adormeam întotdeauna înainte ca eroul să-l bată măr pe cel de-al treilea zmeu, întrebarea care nu-mi dădea pace era chiar aceasta: „Cum arăta viteazul și de ce era atât de greu să reziste o noapte în grădină, păzind mărul?”.

Anii au trecut și iată-mă ajuns băiat mare, cu un picior în a opta, dar cu aceeași dorință puerilă. Așa se face că, în vacanța de vară, „exilat” de părinți la țară, m-am ținut scai de bunica să mă lase să-mi petrec noaptea în grădina din spate, doar-doar oi prinde vreun pui de zmeu. Vorba vine, căci adevăratul meu obiectiv era să văd dacă am curajul să stau atâtea ore în întuneric, călăuzit doar de lumina blândei luni.

Pentru că nu m-am lăsat cu una, cu două, bunica și-a luat inima în dinți și, întovărășiți de fratele meu mai mic, ne-am așezat cu toții de strajă pe niște grămezi de coceni, în grădina din spate.

Nu vă pot descrie emoția din acel moment, acel tremur interior care mă cuprinsese în fața peisajului complet străin și neobișnuit. Noaptea, natura are cu totul alte proporții sau, cel puțin, așa o percepe mintea omenească. Luna, parcă mai mare decât oricând, își trimitea fasciculele de lumină peste pământul adormit, iar copacii, ca niște santinele tăcute ale grădinii, îți tăiau respirația. O adiere caldă ne mângâia creștetele și făcea ca frunzele copacilor să foșnească ușor. Apoi a început spectacolul simțurilor, căci teii din preajmă și-au scuturat ușor cerceii de parfum, trimițându-le mireasma către noi, cu misiunea clară de a ne vrăji. Stelele, ca niște diamante pe care bijutierul ne-a împrăștiat pe o nesfârșită catifea neagră, clipeau din când în când, iar dacă le priveai mai mult timp, ți se părea că prind a se roti într-un joc amețitor.

Aș fi nesincer dacă v-aș spune că nu m-am temut deloc, mai ales că, după aproximativ o oră, s-a întâmplat ceva care ne-a trimis pe toți trei la culcare „în mod definitiv și irevocabil”. Pesemne că vântul dormise prea mult, căci la un moment dat s-a pornit prin crengi ca un căpcăun îndrăgostit, iar eu, privind către fundul grădinii, am jurat că văd fantome. Albe, cam de mărimea mea, unele având doar partea de sus a trupului, iar altele – doar partea de jos. Se zbenguiau și dansau într-un joc nebunesc, iar în acel moment am crezut că îmi stă inima. „Bu – bu – bunico…” am îngăimat eu apucând-o de mână: „Fantome!”. Am simțit că îmi îngheață inima și m-am cuibărit în brațele ei, ca Scooby Doo în brațele lui Shaggy.

– Ce fantome visezi, Costine?! Sunt rufe puse pe sârmă la uscat! Că m-ați înnebunit cu hainele, spăl de două ori pe zi, nu știu când le faceți numai noroi…

Noaptea a trecut fără alte incidente, iar eu m-am lecuit de stat la pândă. Am rămas însă cu imaginea acelei nopți frumoase în minte, căci natura este fermecătoare indiferent de momentul în care omul o contemplă.