Un pumn în figura gramaticii: „PREȘEDENȚIE”
O fi dând Iulia Albu de pământ cu soțiile candidaților, dar nici redactorul știrii nu se lasă mai prejos. El aplică o lovitură minerească în figura gramaticii, lansând în media un cuvânt nou: „PREȘEDENȚIE”.
După logica celui care a scris panicardul titlu, șeful statului deține funcția de „președente”, de unde și denumirea activității de conducere – „președenție”. În realitate, lucrurile stau altfel. Cuvântul corect care să exprime funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția președintele și serviciile în subordine; prezidenție este „președinție”.
El s-a format prin derivare de la cuvântul de bază „președinte”, din rădăcina „președinț” și sufixul „-ie”.
CORECT: Barack Obama a câştigat preşedinţia Statelor Unite în anul 2008.
GREŞIT: Candidaţii la preşedenţia României susţin o conferinţă de presă.
În limba română există și alte cuvinte pronunțate greșit. Ele sunt puse pe seama „inerției articulatorii nivelante” (dacă într-un cuvânt avem doi „e” și un „i”, avem tendința de a-l transforma pe „i” în „e” : vereghetă/verighetă, ieftenire/ieftinire și altele (ghiuvetă/chiuvetă, șnițăl/șnițel pureci/purici.)
