Mulți dintre vorbitori consideră că „doar” şi „decât” sunt sinonime perfecte și că folosirea lor e la libera alegere a vorbitorului. În consecinţă, unii dintre noi rostesc: „Am decât zece lei.” ori „Vreau decât să fiu ascultat”.
Problema cu decât și doar/numai e relativ simplă. Oamenii trebuie să țină minte că adverbele restrictive „doar” și „numai” se folosesc în propoziții afirmative, în vreme ce „decât” se folosește exclusiv în propoziții negative. Așadar, îl vei folosi pe „decât” doar atunci când în propoziția ta vei găsi și cuvântul „nu”:
- Am doar zece lei la mine.
- Ți-am cerut numai două lucruri.
- Nu are decât patru anișori.
* Adverbul „decât” mai poate fi întâlnit în construcțiile comparativului: Era mai mic decât mine.
ATENȚIE la formele decât / de cât ! Cea din urmă se folosește în cu totul alte situații: De cât are nevoie omul pentru a fi fericit? (prepoziție + pronume / adjectiv pronominal relativ)
- O doamnă, la piață:
- – Bună ziua! Aș dori și eu niște cartofi.
- -De cât?
- -Da, decât cartofi..
