„Prim-ministrul” sau „primul-ministru”?

„Prim-ministrul”, evident. Probabil că deja vă întrebați de ce. Pentru că asta e regula în limba română. Unele cuvinte compuse primesc articolul hotărât la primul cuvânt, în timp ce altele îl primesc la ultimul.

În limba română, cuvintele formate prin compunere (alăturare cu cratimă, remember ?), care au pe prima poziție cuvântul „prim”, primesc articolul hotărât la sfârșitul ultimului cuvânt. Și nu numai ele.

Așadar, vom scrie:

• prim-planul, nu primul plan;
• prim-procurorul, nu primul procuror;
•  prim-secretarul, nu primul secretar;
• prim-solistul, nu primul solist;
• prim-viceprim-ministrul, nu primul viceprim-ministru;
• prim-vicepreşedintele, nu primul vicepreşedinte.

Alte cuvinte compune care primesc articolul hotărât la ultimul cuvânt: nord-american, afro-asiatic, anglo-francez, nou-născut, înainte-mergător, vest-european etc.

În alte situații, primește articol hotărât primul cuvânt, în timp ce ultimul rămâne neschimbat:

• bun-simț –– bunul-simț, nu bun-simțul
• câine-lup –-câinele-lup, nu câine-lupul;
• redactor-șef –– redactorul-șef, nu redactor-șeful;
• viță-de-vie –– vița de vie, nu viță-de-via.