Asociază textul „Prietenul” de Tudor Arghezi cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text

9. Asociază textul „Prietenul” de Tudor Arghezi cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Textul „Prietenul” de Tudor Arghezi îmi amintește de o altă operă literară în care este evidențiată grija față de animale. Este vorba despre povestirea „Ciobănilă”, scrisă de Vasile Voiculescu.

Pentru început, trebuie spus că în ambele texte este ilustrat atașamentul profund dintre stăpân și animalul credincios. În textul arghezian, câinele Ursei este considerat „prieten” sau „frate”, iar stăpânul îi vorbește ca unui apropiat, dezvăluindu-i cele mai intime gânduri: „Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate„; „Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.”. Relația de încredere dintre om și animal implică și grijă, duioșie, sentimente exprimate în versurile: „Tu ai încredere în mine, / Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine, / Să te mângâi cu glasul şi cu mâna, / Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga*, stâna”.

În narațiunea voiculesciană, Samson este un câine de stână, care se îmbolnăvește și este lăsat de stăpân în grija unui sătean. Treptat, grație îngrijirii de care are parte, se pune pe picioare și pornește în căutarea baciului de care era legat sufletește. Ajunge să simtă din nou afecțiunea din partea unor copii și a unui învățător, căpătându-și astfel numele „Ciobănilă”. În cele din urmă, chemarea stânei este mai puternică: Samson își regăsește stăpânul și îi sare pe piept, rezemându-și „capul de inima omului”…