Caracterizarea personajului Lia din „Limir-împărat” de Ioan Slavici

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Lia, personajul din textul lui loan Slavici.

În scrierea compunerii, vei avea în vedere:

1. notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, origine, portret fizic etc.);
2. prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
3. precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, valorificând textul dat;
4. corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:

• continutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor-1 punct, coerenţa textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct, claritatea exprimării ideilor – 1 punct, ortografia – 1 punct, respectarea normelor de punctuație – 1 punct, lizibilitatea – 1 punct).
• Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar În cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte şi dezvoltă subiectul propus.
  

  ---

Sugestie de rezolvare:

Lia este personajul principal al textului „Limir-împărat” de Ioan Slavici. Portretul ei se constituie atât din mijloace de caracterizare directe, cât și din mijloace indirecte.

Încă de la începutul fragmentului, cititorului i se dezvăluie condiția socială a personajului: Lia este unica fiică a unei văduve sărace care, în ciuda lipsurilor de tot felul, și-ar dori pentru ea un destin mare: „nopțile o visa totdeauna pe fata ei voioasă și fericită, înconjurată de bogății și gătită ca o împărăteasă și grea mâhnire o cuprindea când o vedea săracă și îmbrăcată în vestminte făcute din căpătate”.

Asemenea unui erou de basm, Lia întruchipează idealul de bunătate și frumusețe morală al poporului nostru.  Altruismul ei se relevă în situații precum cea a salvării turmei de oi: „Liei i se făcu milă de ea, căci dulăii erau toți șchiopi de toate patru picioarele, iar oile, sărmanele, toate erau pline de scaieți, de se făcuse pâslă bătucită lâna de pe ele.”. Miloasă, fata curăță blana bietelor ovine și scoate țepușele din tălpile dulăilor, care îi mulțumesc pentru binele făcut: „Câți scaieți ai scos, atâtea zile să ai – îi ziseră oile ușurate – ”; „Câți spini ai scos, atâți ani să numeri în viața ta – îi ziseră câinii – și orișicât de lung ți-ar fi drumul, peste spini în cale să nu dai.”

Seninătatea și viziunea optimistă sunt trăsături care întregesc portetul moral al fetei. Lia își conștientizează condiția, dar asta nu o împiedică să încerce să se realizeze prin forțe proprii, călăuzindu-se după un singur principiu: acela de a fi bun („Lia plecă mai departe ușurată, căci ușurat se simte omul care le-a făcut altora vreo ușurare”).

Sub aspect compoziţional, portretul fetei se conturează pe două planuri: cel al prezentării directe a însuşirilor și cel al caracterizării indirecte, care evidenţiază modul de a gândi, de a privi şi de a concepe viaţa. De pildă, frumusețea fizică a Liei este o trăsătură prezentată direct de către florile care, personificate, îi spun cu tristețe: „Bună ești, frumoasă ești, harnică ești, dulce ești la fire și, totuși, mult mai ai să umbli și să alergi”.

Prin mijloacele caracterizării indirecte, se conturează imaginea unei tinere altruiste, care pune binele celorlalți înaintea binelui personal. Lia ar fi putut să treacă pe lângă turma de oi, însă imaginea deplorabilă a acesteia nu o lasă indiferentă: „Oițelor, dragilor – le zise Lia – ia veniți la mama, ca să vă curețe.”

Exemplul Liei a trezit în sufletul meu nu doar compasiune, ci și admiraţie și prețuire, deoarece ea a reușit să rămână optimistă în ciuda tuturor neajunsurilor și piedicilor vieții.