Elemente de versificație. Rima, ritmul și măsura unei poezii
Dragi copii,
Atunci când veți întâlni sintagme precum „elemente de versificație”, „elemente de prozodie” sau chiar „particularități metrice”, să știți că aveți de a face cu cinci elemente mari și late, pe care le vom discuta în materialul de mai jos. Este vorba despre:
I. Vers
II. Strofă
III. Rimă
IV. Ritm și
V. Măsură.
În primul rând, se cuvine spus că versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei. După cum se poate lesne vedea, un vers repezintă un rând dintr-o poezie. Versurile se pot grupa în strofe, rezultând:
Terțina – strofa alcătuită din trei versuri; Catrenul – strofa alcătuită din patru versuri; Cvintetul – strofa alcătuită din cinci versuri ș.a.m.d.
Ceea ce place urechii atunci când citim sau când ascultăm o poezie se numește muzicalitate. De fapt, muzicalitatea este armonia sau efectul sonor plăcut generat, în principal, de îmbinarea elementelor de versificație: rimă, ritm și măsură. Muzicalitatea este importantă într-o poezie. Poeții simboliști, despre care veți învăța la liceu, manifestau o preocupare aparte pentru muzicalitatea versurilor, pentru efectele sonore ale cuvintelor. De altfel, definind statutul poeziei moderne, poetul francez Paul Verlaine scrie o Artă poetică din care se desprinde ideea că în poezia simbolistă trebuie să primeze muzicalitatea versurilor: „Muzica înainte de toate”: De la musique avant toute chose, / Et pour cela préfère l’Impair / Plus vague et plus soluble dans l’air, / Sans rien en lui qui pèse ou qui pose. („Deci, muzica întâi de toate, / Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind în tot, plutind în toate”). Cel dintâi element de versificație despre care vom discuta este rima. Tipurile de rimă dintr-un catren sunt:
– Iar te-ai cufundat în stele (Floare albastră de Mihai Eminescu) Vine ploaia! Las’ să vie! (Vine ploaia de George Coșbuc) Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică (Malul Siretului de Vasile Alecsandri) Spre apusul de jăratic (Aeroplanul de George Topârceanu) La steaua care-a răsărit (La steaua de Mihai Eminescu) La mijloc de codru des (La mijloc de codru des de Mihai Eminescu) Frumoasă eşti, pădurea mea, (Cântec de George Topârceanu) Pân-o fost Horea-mpărat (Cântec popular) Notă: O strofă poate avea și rimă imperfectă, atunci când se combină încrucișat versuri cu rimă cu versuri fără rimă: E uşor a scrie versuri (Criticilor mei de Mihai Eminescu) Vino-n codru la izvorul (Dorința de Mihai Eminescu) Pentru a stabili ritmul unei poezii, trebuie să îl despărțim în silabe, pe care ulterior să le grupăm două câte două, așa cum am procedat mai jos: Observați că accentul cade întotdeauna pe prima silabă a piciorului metric. Este silaba care se aude mai tare, mai pronunțat. 2. Iambul este piciorul metric alcătuit din două silabe, în care accentul cade pe cea de-a doua silabă: Există și alte tipuri de ritm, care au la bază picioare metrice alcătuite din trei silabe. Până în 2016, elevii de clasa a VIII-a aflau, din manualul editurii Humanitas, despre ritmul amfibrahic (picior metric alcătuit din trei silabe, în care accentul cade întotdeauna pe cea de-a doua silabă: Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde (Malul Siretului de Vasile Alecsandri) Un bou ca toți boii, puțin la simțire, (Boul și vițelul de Grigore Alexandrescu) Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur; (La gura sobei de Vasile Alecsandri) Să luăm, de pildă, câteva versuri din poemul eminescian Călin (File din poveste): Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Pentru a stabili măsura unui vers, trebuie să îl despărțim în silabe: Su-ră-i/ sa -ra cea de toam – nă; de pe la – curi a – pa su – ră Numărând silabele, vom constata că sunt 16. Așadar, măsura versului este de 16 silabe. Pentru că măsura nu este întotdeauna fixă, existând posibilitatea ca un vers dintr-o strofă să aibă 16 silabe, iar altul să aibă 17, le vom despărți în silabe și pe celelalte trei. În cazul nostru, toate versurile au măsura de 16 silabe. Priveam fără de ţintă-n sus – (Vara de George Coșbuc) Numărând silabele din fiecare vers, vom constata că măsura poeziei Vara este de 8-9 silabe. Versificația poeziei moderne este mult mai liberă de constrângeri față de cea a poeziei din epocile anterioare. Apar, astfel, noi tipuri de versuri:
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.
Da, ce-i bună ploaia ştie,
Iarba arsă din câmpie
Las’ să vie! Las’ să vie!
Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur.
Cu livezi scăldate-n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb şi mare cât un taur.
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Toate pasarile ies,
Din huceag de aluniș
La voiosul luminiș.
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară…
Domnii nu s-au desculţat
Nici în pat nu s-au culcat
Nici la masă n-au mâncat.
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decît toți frații mai cu osebire,
Dobîndi-n cireadă un post însemnat.
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură;
Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Nu poţi să smulgi din aer
Al mierlei cântec spus.
De vorba mamei gura-mi
S-o depărtezi nu poţi.
Nu poţi din ape smulge
Un soare oglindit.
De mine chipul mamei
Să îl desparţi nu poţi.
(Versuri albe de Grigore Vieru)
Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
„De ce-am fost adusă aici? „…
(Călătorie de Ana Blandiana)