Rezolvarea modelului de subiect pentru Evaluarea Națională 2024 la Limba și literatura română

Miercuri, 1 noiembrie 2023, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație a publicat primele modele de subiecte pentru examenul de Evaluare Națională 2024. În acest material vom încerca să oferim o variantă de rezolvare a subiectului de limba și literatura română.

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

Aşa, Ursei,
Pune-ţi botul pe genunchii mei –
Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.
Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate.
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine,
Să te mângâi cu glasul şi cu mâna,
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga*, stâna
Şi sarica* şi-opincile de-acasă.
Zbârlită blana ţi-este mătăsoasă,
Şi labele vânjoase ţi-s
Ca bâta căluşarilor ce te-au trimis.
Colţii de fier au însă muşcătura moale
Când îmi apucă mâna-ntre zăbale,
Ca să-mi arate că ţi-s drag.
Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.
Mă-mbie, mă răsfaţă.
Îmi ieşi în drum şi-mi sai în faţă.
Şi nasul rece mi-ajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă: „Câine rău”.

Tudor Arghezi, Prietenul

*strungă – loc îngrădit într-o stână
*sarică – manta țărănească lungă, țesută din fire de lână, purtată mai ales de ciobani

---

Textul 2

Pe 3 ianuarie, pe la prânz, după ce bubuiturile petardelor de Anul Nou se potoliseră și orașul începuse să se liniștească și să-și intre în ritmul său, am decis să merg până la magazinul din colțul străzii, ca să fac o minimă aprovizionare. Am ieșit în curte, iar curtea noastră este cât o terasă mai mare a unui apartament la bloc, flancată de alte garduri și curți. Însă în această curte din centrul orașului, la 20 de minute de mers pe jos de Piața Romană, dintr-o deschizătură anume făcută la baza gardului de uluci, aproape perfect rotundă și identică cu cele din desenele animate cu Tom și Jerry, a ieșit un cap prietenos de animal care a început să se uite la mine. Și eu m-am uitat la el. Și uite așa ne-am uitat unul la altul vreo cinci minute, fără ca unul dintre noi să facă vreo mișcare. Categoric, era capul unui animal necunoscut mie (oare să fie totuși un șobolan alb? – m-am întrebat în primul moment. Totuși, seamănă mai degrabă cu un urs foarte mic… O fi vreun pui de pisică? Atunci de ce nu miaună?!), posibil sălbatic, posibil periculos. Micul animal nu scotea niciun sunet și părea mai degrabă curios decât speriat. Și-a retras capul de câteva ori în gaură, apoi și-a scos doar boticul, amușinând* aerul de câteva ori. […] Am năvălit înapoi în casă, chiar nu puteam să trec indiferentă pe lângă un asemenea cap, și am început să urlu: „Avem un animal ciudat în curte!”, un fapt care demonstrează că nu pot gestiona foarte bine situațiile de criză în care toți adulții responsabili fac față.

Nimeni nu m-a crezut. A trebuit să pândesc și să fac poze cu telefonul – animalul chiar exista, nu era în închipuirea mea. Am discutat cu vecinul, s-a oferit să mute niște șandramale din dreptul găurii (comune) în gard sau să-și ducă în casă câinele bătrân, pe Patrocle, ca să nu-l sperie pe posibilul animal fabulos. Primul din viața mea. Apoi, inevitabil, l-am pus pe Facebook… În mod inevitabil, animalul meu din curte capătă like-uri și devine vedetă. E dihor – spun mulți. […] Da, există dihori domestici. Se cumpără de la petshop, sunt jucăuși și afectuoși, se atașează de stăpân, se scot la plimbare cu hamul. Lumea iubitorilor de dihori mi-era total necunoscută. Totuși, rămâne un mister cum un astfel de dihor, iubăreț și dresat, a ajuns tocmai în curtea noastră. Nu doar sub gard, pentru că ne-am dat seama, continuând investigațiile, că dihorul, bursucul, jderul, hermelina, ratonul sau ce-o fi fost el își întemeiase un cămin în toată regula în curtea noastră. […] Decupase cu precizie gardul ca să aibă o fereastră spre exterior, eventual o verandă pe unde să ne facă cu mâna. Pe aici, a început să primească mâncare, ne-a luat niște pufuleți din mână și i-a dus în vastele lui apartamente. […]

Pe Facebook a stârnit o mică isterie. A fost distribuit pe grupuri de iubitori de dihori, dar și la „rozătoare”. Ați pierdut cumva un dihor? Îl recunoaște careva? De unde a fugit? A fost numit „blănosul” și „banditul”. La început, am primit mesaje cu sfaturi – ce mănâncă, ce comportament are, cum să te apropii de el, am primit inclusiv un fișier audio cu niște sunete specifice care o să-l facă să iasă din gaură. Categoric, nu voiam să păstrăm animalul. Nici în cea mai bogată imaginație a mea nu m-aș putea închipui având grijă de un dihor. Apoi, am primit vreo 30 de mesaje de la potențiali iubitori de dihori […]. Norocul nostru a fost că, prin toate aceste mesaje de întrajutorare dihorească, am dat și de un tânăr biolog, care a venit la noi acasă, prompt și profesionist, cu o cușcă-capcană pe care a montat-o în fața găurii. A umplut-o cu pește din conservă și cu mâncare pentru mâțe. Dihorul a ieșit, în sfârșit, din vizuină și am putut să-l vedem în toată splendoarea lui, dând târcoale cuștii – într adevăr, un animal fabulos, cu capul lui mic, de ursuleț, dar cu corpul subțire, lung și agil, plus coada, era chiar mai mare decât o mâță și absolut nepotrivit locului în care ne aflam. […]

Nu era o soluție să rămână acolo, desigur, dar m-am gândit că acele zile de libertate în care și-a construit de unul singur o vizuină și a supraviețuit au fost cea mai frumoasă perioadă din viața lui. Pentru că (am aflat ulterior) era, de fapt, o dihoriță, poate că le va și povesti copiilor și nepoților ce vor deveni animale de apartament cum e să fii un dihor liber și de capul tău. Alte învățăminte ar fi: 1) Suntem atât de alienați* de marile orașe, încât orice animal, în afară de câine, pisică și porumbel, ni se pare de domeniul fantasticului; 2) Facebookul și comunitățile sunt în principiu bune, însă e ușor să se creeze isterii din orice […]; 3) Dihorul, bursucul, viezurele sau ce-o fi fost el mi-a înveselit atât de mult începutul de an, încât am adoptat o pisică.

(Adina Popescu, „Povestea dihorului şi ce învățăminte putem trage din ea”, în Dilema veche, ianuarie 2020)
*a amușina – a adulmeca
*alienat – înstrăinat, îndepărta

1. Notează, din textul 2, doi termeni care denumesc animale.

Răspuns: câine, pisică (dihor, bursuc, jder)

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Faţă de animalul apărut în curte, la început, autoarea simte

a) bucurie şi vinovăție.
b) curiozitate şi îngrijorare.
c) nemulțumire şi indignare.
d) recunoștință și uimire.

Răspunsul corect: b

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Patrocle este numele unui

a) câine din vecini.
b) grup de pe Facebook.
c) tânăr biolog.
d) vecin cumsecade.

Răspunsul corect: a

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

Ursei este

a) ignorat de ciobani.
b) ignorat de stăpân.
c) răsfățat de stăpân.
d) răsfățat de străini.

Răspunsul corect: c

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe
informațiile din cele două texte.

Textul 1

Stăpânul se teme că va fi mușcat de Ursei. – FALS
Ursei este un câine de talie mare. – ADEVĂRAT
Ursei a fost adus de stăpân din afara țării. – FALS

Textul 2

Dihorul este găsit în Piața Romană. – FALS
Adina Popescu aduce dovezi pentru a demonstra existența animalului. – ADEVĂRAT
Autoarea decide să păstreze dihorul găsit. – FALS

6. Precizează felul rimei și măsura primelor patru versuri din textul arghezian.

Rima primelor patru versuri este împerecheată, iar măsura este următoarea:

• versul 1: patru silabe;
• versul 2: nouă silabe
• versurile 3 și patru: câte unsprezece silabe.

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Un element de conținut comun celor două texte date îl reprezintă prezența animalelor. În textul 1, între câinele Ursei și stăpân se creează o legătură afectivă profundă, exprimată la nivelul textului prin cuvinte și expresii precum frate, ți-s drag, mă răsfață ș.a. În cel de-al doilea text, apariția unui animal cu „cap prietenos” o va pune pe autoare în fața unei experiențe unice, nemaiîntâlnite. Așa va afla că în curtea ei din centrul Bucureștiului și-a făcut sălaș un…dihor „iubăreț și dresat”.

8. Crezi că rețelele sociale oferă soluții potrivite pentru rezolvarea unor situații dificile? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 2.

Consider că rețelele sociale pot oferi soluții care să contribuie la rezolvarea unor situații dificile, așa cum se întâmplă, de pildă, în cazul autoarei articolului din „Dilema veche”.

În textul menționat, descoperirea unui animal ciudat, nemaivăzut până atunci, o face pe autoare să își pună numeroase întrebări în privința originii lui: „Oare să fie totuși un șobolan alb? (…) O fi vreun pui de pisică? Atunci de ce nu miaună?!”.

Răspunsul îl va primi la scurt timp după ce va posta pe o rețea socială fotografii cu neașteptatul „vizitator”: „Apoi, inevitabil, l-am pus pe Facebook… În mod inevitabil, animalul meu din curte capătă like-uri și devine vedetă. E dihor – spun mulți. […] Da, există dihori domestici. Se cumpără de la petshop, sunt jucăuși și afectuoși,
se atașează de stăpân, se scot la plimbare cu hamul”.

În cele din urmă, postarea devine virală, fiind distribuită pe diferite grupuri ale iubitorilor de dihori. De aici, autoarea obține numeroase informații prețioase, care o ajută să gestioneze mai bine situația, totul culminând cu vizita unui specialist: „La început, am primit mesaje cu sfaturi – ce mănâncă, ce comportament are, cum să te apropii de el, am primit inclusiv un fișier audio cu niște sunete specifice care o să-l facă să iasă din gaură. (…) Norocul nostru a fost că, prin toate aceste mesaje de întrajutorare dihorească, am dat și de un tânăr biolog, care a venit la noi acasă, prompt și profesionist, cu o cușcă-capcană pe care a montat-o în fața găurii.”

Așadar, rețelele sociale ne pot fi de mare ajutor în depășirea unor situații limită, căci mai multe capete înseamnă mai multe idei, iar din varietatea păreri expuse online nu se poate să nu se aleagă măcar una potrivită.

9. Asociază textul „Prietenul” de Tudor Arghezi cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Textul „Prietenul” de Tudor Arghezi îmi amintește de o altă operă literară în care este evidențiată grija față de animale. Este vorba despre povestirea „Ciobănilă”, scrisă de Vasile Voiculescu.

Pentru început, trebuie spus că în ambele texte este ilustrat atașamentul profund dintre stăpân și animalul credincios. În textul arghezian, câinele Ursei este considerat „prieten” sau „frate”, iar stăpânul îi vorbește ca unui apropiat, dezvăluindu-i cele mai intime gânduri: „Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate„; „Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.”. Relația de încredere dintre om și animal implică și grijă, duioșie, sentimente exprimate în versurile: „Tu ai încredere în mine, / Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine, / Să te mângâi cu glasul şi cu mâna, / Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga*, stâna”.

În narațiunea voiculesciană, Samson este un câine de stână, care se îmbolnăvește și este lăsat de stăpân în grija unui sătean. Treptat, grație îngrijirii de care are parte, se pune pe picioare și pornește în căutarea baciului de care era legat sufletește. Ajunge să simtă din nou afecțiunea din partea unor copii și a unui învățător, căpătându-și astfel numele „Ciobănilă”. În cele din urmă, chemarea stânei este mai puternică: Samson își regăsește stăpânul și îi sare pe piept, rezemându-și „capul de inima omului”…

B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

„I” este semivocală în ambele cuvinte din seria:

a) „ciudat”, „chiar”.
b) „gestiona”, „jucăuși”.
c) „situațiile”, „vizuină”.
d) „orașului”, „viezurele”.

Răspunsul corect: d

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Seria care cuprinde doar cuvinte compuse este:

a) „cușcă-capcană”, „ți-s”.
b) „desigur”, „careva”.
c) „mușcătura”, „ursuleț”.
d) „necunoscut”, „acele”.

Răspunsul corect: b

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Cuvintele subliniate în enunțul „Pe aici, a început să primească mâncare, ne-a luat niște pufuleți din
mână și i-a dus în vastele lui apartamente.” sunt utilizate, în ordine, cu:

a) sens figurat, sens figurat.
b) sens figurat, sens propriu.
c) sens propriu, sens figurat.
d) sens propriu, sens propriu.

Răspunsul corect: c

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Omonimul cuvântului subliniat în secvența „Totuși, seamănă mai degrabă cu un urs foarte mic…” este utilizat în enunțul:

a) Agricultorul seamănă grâul toamna târziu.
b) Desenul seamănă cu un tablou de toamnă.
c) El mă aseamănă cu un personaj din basme.
d) Rezultatele testului diferă de la elev la elev.

Răspunsul corect: a

5. Transcrie, din fragmentul următor, trei substantive comune aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza:

„poate că le va și povesti copiilor și nepoților ce vor deveni animale de apartament cum e să fii un dihor
liber”.

Substantivele din textul de mai sus sunt următoarele:

• copiilor – Dativ
• nepoților – Dativ
• animale – Nominativ
• de companie – Acuzativ
• un dihor – Nominativ

6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care pronumele personal, la persoana a II-a, numărul singular să aibă
funcția sintactică de atribut (1), și un enunț interogativ, în care substantivul „câine” să aibă funcția
sintactică de complement indirect. (2).

(1) Dorul de tine mă apasă. (care dor? R: de tine)

(2) I-ai dat câinelui mâncare? (cui i-ai dat? R: câinelui)

7. Transcrie propozițiile subordonate din versurile următoare, precizând felul acestora:

„Colţii de fier au însă muşcătura moale
Când îmi apucă mâna-ntre zăbale,
Ca să-mi arate că ţi-s drag.”

Predicatele sunt: au, apucă, să arate, -s drag

Elementele de relație sunt: când, ca să, că

P1: Colții de fier au însă mușcătura moale – propoziție principală

P2: Când îmi apucă mâna-ntre zăbale – propoziție subordonată circumstanțială de timp (când au mușcătura moale?)

P3: Ca să-mi arate – propoziție subordonată circumstanțială de scop (cu ce scop îmi apucă mâna?)

P4: că ţi-s drag – propoziție subordonată completivă directă (ce să-mi arate?)

8. Completează enunțul următor, reprezentând mesajul unui iubitor de animale, cu formele corecte ale
cuvintelor indicate între paranteze.

Mi- _______________ (a plăcea, condițional-optativ, prezent) să descoperiți frumusețea din ochii
________________ (verde) ________ ___________________ (pisică, numărul singular, cazul genitiv,
articulat hotărât) sălbatice, _______________ (zărit) într-unul dintre ____________ (pas, numărul plural,
articulat hotărât) montane.

Mi-ar plăcea să descoperiți frumusețea din ochii verzi ai pisicii sălbatice, zărite într-unul dintre pasurile montane.

---

Subiectul al II-lea

Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a textului
Prietenul de Tudor Arghezi.

În redactarea textului:
• vei preciza mesajul textului/o semnificație a textului, prin referire la tema literară;
• vei menționa patru trăsături ale lui Ursei;
• vei interpreta două figuri de stil diferite, relevante pentru mesaj/semnificație;
• vei prezenta o emoție exprimată/un sentiment exprimat în textul poetic.

Ordinea integrării reperelor în cuprinsul compunerii este la alegere.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct;
proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor –
1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în
cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

---

Înainte de a trece la treabă, trebuie să avem în vedere că mesajul unui text liric reprezintă semnificația de profunzime a acestuia, pe care cititorul, călăuzit de vocea poetică și de limbajul artistic, este invitat să o descopere din perspectivă proprie.

Cum stabilim care este mesajul unui text? Simplu. Încercăm să ne dăm seama ce dorește să ne comunice autorul prin textul său sau despre ce este vorba în text.

De pildă, gândiți-vă că sunteți în clasa a opta, iar mama tocmai a venit de la ședința cu părinții. Ajunsă acasă, vă ține o predică de o jumătate de oră, în care vă toacă la cap cu sfaturi, reproșuri, exemple despre colegi de clasă care au rezultate mai bune, amenințări subtile că nu veți pupa în veci Iphone sau weekend la mare dacă nu veți lua peste 9.50 la Evaluarea Națională…

Care este ideea centrală a discursului mamei sau, mai bine zis, mesajul său? Acela că este important să vă puneți cu burta pe carte, căci numai prin educație vă puteți realiza ca oameni. Importanța educației ar fi mesajul, dacă ar fi să comprimăm.

Cam așa e și cu mesajul textului liric. Mesajul este ceea ce vrea să ne comunice eul liric prin întregul text, ceea ce se desprinde din el sau semnificația sa de profunzime.

Acum, să trecem la treabă!

---

Mesajul textului „Prietenul” de Tudor Arghezi pune în lumină atașamentul profund dintre stăpân și câinele său, accentuând ideea că legătura afectivă ce se stabilește între cei doi le oferă încredere și confort emoțional. Tema textului – legătura dintre om și animalul credincios – este una inepuizabilă și de o vechime imemorabilă, fiind preferată atât de scriitori, cât și de regizorii de film. Balada populară „Miorița”, romanul „Colț Alb”, poezia „El Zorab” sau narațiunea „Ciobănilă” sunt doar câte exemple elocvente pentru literatură, în timp ce domeniul cinematografic se poate mândri cu producții ce te emoționează până la lacrimi, precum „Hachiko” sau „Marley&Me”.

În textul arghezian, Ursei este mai mult decât un animal de companie pentru stăpânul care, încă din titlu, îl numește „prieten”. O primă trăsătură a patrupedului – atașamentul – reiese din versurile „Pune-ți botul pe genunchii mei” / „Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.”, știut fiiind că animalele comunică în două moduri: prin sunete sau prin limbajul corpului.

„Câine frumos”, după cum îl caracterizează chiar stâpânul, Ursei este și un prieten loial, căruia acesta îi poate dezvălui cele mai intime gânduri: „Tu ai încredere în mine”. Patruped de talie mare – „Zbârlită blana ţi-este mătăsoasă, / Şi labele vânjoase ţi-s”, Ursei apelează la diferite jocuri pentru a-și arăta dragostea față de stăpân: „Colţii de fier au însă muşcătura moale / Când îmi apucă mâna-ntre zăbale, / Ca să-mi arate că ţi-s drag. / Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.”.

Limbajul artistic surprinde prin originalitate, principalele figuri de stil fiind personificarea, epitetul și comparația. De o expresivitate aparte este epitetul „câine frumos”, care exprimă duioșia și admirația stăpânului pentru câinele său, în timp ce comparația „Și labele vânjoase ţi-s / Ca bâta căluşarilor ce te-au trimis” dezvăluie atât o trăsătură fizică a patrupedului, cât și originea lui.

Modul de expunere utilizat în text este monologul liric, prin care autorul reușește să îi transmită cititorului un evantai de emoții, de la duioșie până la atașamentul profund față de animalul credincios, considerat „frate”. Atmosfera creată este cea a unui spațiu ocrotitor, în cadrul căreia prietenia se trăiește în mod conștient, trimițând cu gândul la legătura ancestrală dintre om și animalul care pare să nu aibă pe lume decât un singur destin: acela de a-și iubi stăpânul mai mult decât pe sine.