De ce să scriem cu doi „n”? În limba română nu există prea multe cuvinte care se scriu cu vocală dublă, iar asta poate stârni confuzii.
Deseori avem de scris teme, de expediat o scrisoare sau pur și simplu de trimis un mesaj în care trebuie să folosim unul dintre cuvintele „controversate” din cauza scrierii cu un singur „n” sau, dimpotrivă, cu doi „n”.
Care ar fi explicația?
În limba română, cuvintele care se scriu cu doi „n” sunt obținute prin derivare. Le putem recunoaște ușor încercând să extragem rădăcina:
- a înnoda = prefixul „în” + rădăcina „nod” + sufixul „a” (cuvânt de bază = nod)
- a înnebuni = prefixul „în” + rădăcina „nebun” + sufixul „i” (cuvânt de bază = nebun)
- a (se) înnora = prefixul „în” + rădăcina „nor” + sufixul „a” (cuvânt de bază = nor)
- înnegrit = prefixul „în” + rădăcina „negr” + sufixul „it” (cuvânt de bază = negru)
În schimb, există și cuvinte care se scriu întotdeauna cu un singur „n”:
- a înota
- a (se) îneca
- înalt
- înaintaș
- înaripat
- îndoit
