Prietenie
de Ralph Waldo Emerson (1803 – 1882)
O picătură de sânge de bărbat
Marea învolburată înfruntă
Lumea incertă vine și pleacă,
Iubirea înrădăcinată rămâne.
Voiam să cred că a fugit
Și, după mulți într-un singur an,
Emanam delicatețe neobosită
Ca răsăritul zilnic de aici.
Inima mea grijulie era liberă din nou –
O, prietene, sufletul meu spunea,
Prin singurătatea ta se arcuieste cerul,
Prin tine trandafirul este roșu,
Prin tine toate lucrurile iau o formă nobilă.
Si privește dincolo de pământ
Este moara soartei noastre
O cărare însorită în adevărata-i valoare.
Și eu am fost învățat de noblețe
Să-mi stăpânesc disperarea;
Fântânile vietii mele ascunse
Sunt echitabile prin prietenia ta.
Friendship
by Ralph Waldo Emerson (1803 – 1882)
A ruddy drop of manly blood
The surging sea outweighs,
The world uncertain comes and goes,
The lover rooted stays.
I fancied he was fled,
And, after many a year,
Glowed unexhausted kindliness
Like daily sunrise there.
My careful heart was free again, —
O friend, my bosom said,
Through thee alone the sky is arched,
Through thee the rose is red,
All things through thee take nobler form,
And look beyond the earth,
And is the mill-round of our fate
A sun-path in thy worth.
Me too thy nobleness has taught
To master my despair;
The fountains of my hidden life
Are through thy friendship fair.
