Propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Evaluarea Națională la limba și literatura română

Pe 1 noiembrie 2021, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație a publicat primele modele de teste pentru Evaluarea Națională la limba și literatura română și matematică.

Structura subiectelor pare că a rămas aceeași, singura modificare pe care am observat-o fiind cea de la exercițiul 6 (subiectul I), unde a fost înlocuită cerința de identificare a tiparelor textuale din anumite fragmente. De data aceasta, autorii subiectelor au preferat să meargă pe o cerință care să pună în valoare gândirea critică a elevilor și capacitatea lor e a caracteriza un personaj în funcție de comportamentul și atitudinile sale.

Deși această rezolvare ar putea părea din start tardivă și redundantă (odată cu testul, autorii au publicat și baremul), iată cum aș fi procedat eu în cazul testului de antrenament. Și, mai ales, de ce aș fi procedat așa.

Să începem!

1. Acest exercițiu nu ar fi trebuit să pună probleme nimănui. Câmpul lexical (semantic) cuprinde termeni înrudiți ca sens și e destul de simplu să-i găsești într-un text atât de ofertant. Câmpul lexical al culorilor cuprinde termeni precum: roșu, galben, violet, grena ș.a. Câmpul lexical al gradelor de rudenie cuprinde termeni ca: mamă, tată, soră, frate, bunic, văr, cumnat ș.a. Practic, tot ce trebuie să faceți în cazul unei astfel de cerințe este să găsiți cuvinte care „au legătură” cu termenul vostru.

Exemple: coperți, autorului, paginile ș.a.

2. Claudiu Van este croitorul de cărți. Probabil v-ați dat deja seama că expresia este o metaforă menită să-l pună pe Claudiu Van într-o lumină aparte: El este un reper al tinerilor pe care îi îndrume să scrie, stăpânește tehnicile de marketing necesare promovării unei cărți, vede manuscrisul autorului ca pe o haină ce trebuie ajustată astfel încât să se muleze pe mintea cititorului.

Răspuns: a

3. Sesiunea de autografe are loc după discursul Flaviei. De obicei, sesiunile de autografe au loc la sfârșitul lansării, după ce lucrarea va fi fost deja prezentată.

Răspuns: c

4. Turiștii străbat mii de kilometri pentru a vedea templele incașilor. Răspuns: d

5.

6. Timiditatea Flaviei reiese din atitudinea sa în momentul în care, copleșită de emoție, trebuie să le scrie cititorilor autografele pe carte. Tânăra are „obrajii în flăcări” și îi „temură stiloul în mână”, elemente de portret moral schițate prin intermediul aceluiași procedeu clasic de caracterizare indirectă.

7. Din punct de vedere tematic, cele două texte gravitează în jurul aceluiași concept cheie: cartea. Primul fragment ilustrează geneza și traiectoria cărții de la manuscris la volumul publicat, accentul fiind pus pe rolul autorului în procesul creației, pe trăirile lui în momentul în care își vede munca apreciată: „Eu sunt un nimeni și am început acest jurnal ca să-nțeleg ce mi se-ntâmplă, nimic mai mult..”.

Cel de-al doilea text este un imn închinat cărții, un elogiu adus obiectului care a stat la baza culturii și a civilizației moderne. Căci ce ar fi omul fără carte și cum ar fi progresat omenirea fără ajutorul acestei „micromemorii” fantastice, capabile să ducă mai departe atâtea descoperiri, atâtea evenimente istorice, atâtea destine?.. „Cartea vorbește, plânge, râde, țipă, tace, cântă, șoptește. Pe scurt, face orice. Dar are şi puteri care le depășesc cu mult pe cele omeneşti şi, desigur, pe cele ale omului obişnuit care a scris-o, fie acesta Homer sau Shakespeare, Cervantes sau Balzac, Goethe sau Dostoievski. Schimbă faţa lumii pe neobservate şi păstrează faţa lumii neschimbată”.

8. Consider că este esențial ca oamenii să se implice, ca voluntari, în sprijinirea diferitelor cauze care preocupă lumea noastră. Văd asta ca pe o participare activă la viața societății, dar și ca pe un răspuns empatic la generozitatea celor din jur, care ne ajută la rândul lor.

Voluntariatul este bunătate în stare pură. Înseamnă să-ți rupi din timpul tău, să te dedici unei cauze, să fii solidar, să manifești altruism și spirit de echipă. Să oferi fără să ceri ceva în schimb. Pentru că, oricum, oferind din ceea ce ești, binele se va întoarce la tine sub forma prieteniei, a experienței câștigate. Așa cum fac și tinerii de la librăria S, în ziua lansării cărții Flaviei.

De altfel, de implicarea lor depinde și reușita evenimentului. Ei sunt voluntarii pe care Claudiu Van se bazează pentru organizarea spațiului în care va avea loc lansarea: „Unii se străduiau să facă mai mult loc, mutând din etajere în fundul încăperii, alții cărau de colo-colo scaune pentru invitați, câțiva montau la mijloc trei fotolii și-o masă învelită în catifea portocalie. (…) Majoritatea celor dinăuntru, atât de doritori s-ajute, era formată din tinerii pe care Claudiu Van îi îndruma anume cum să scrie.”

9. Fragmentul din „Croitorul de cărți”, de Monica Pillat mă duce cu gândul la „Jurnalul Annei Frank”, o carte care condensează gândurile, frământările și suferințele unei adolescente, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ambele cărți reflectă gândirea unei fete ajunse la vârsta marilor întrebări. Ambele sunt purtătoare ale unor informații, deci, obiecte culturale care stau la baza educației. În cartea Annei Frank însă, datele sunt cu totul altele, cartea fiind mărturia unei răni a istoriei care nu se va închide, poate, niciodată.

Anna este o fetiță evreică de 13 ani, care trăiește în Amsterdam cu familia ei. Invadarea Olandei de către germani aduce cu sine prigoana evreilor, iar familia Annei se ascunde într-o încăpere numită „Anexa Secretă”. Aici, ea va fi captivă timp de doi ani și va ține un jurnal în care își va nota cele mai intime gânduri, stilul de viață, neajunsurile și frustrările zilnice. Anna moare în 1944, dar tatăl ei supraviețuiește și îi publică jurnalul.

Secvența care m-a impresionat a fost aceea în care, deși captivă, Anna înțelege importanța scrierii unui jurnal, care va servi drept mărturie despe ororile celui de-al Doilea Război Mondial. Și, într-adevăr, drama Annei Frank și nedreptățile istoriei au ajuns până la noi grație cărții, grație acestui obiect cultural care, de mai bine de o jumătate de mileniu, este vehiculul ce poartă informația de la o generație la alta.

La rândul său, jurnalul Flaviei din textul Monicăi Pillat devine, prin publicare, un instrument al educației prin carte. Indiferent de calitatea scrierii, el conține pagini de viață trăită, gânduri, sentimente, întâmplări care au marcat o devenire, fie și pe cea a unei tinere aflate abia la început de drum. În momentul lansării jurnalului său, ea își cere iertare pentru „vâlva” creată și, din prea multă modestie, mărturisește că nu își considera scrierea atât de importantă: „Îmi pare rău că am stârnit atâta vâlvă… Eu sunt un nimeni și am început acest jurnal ca să-nțeleg ce mi se-ntâmplă, nimic mai mult. Claudiu Van își face visuri…”

B.

1. Răspunsul corect este c. 

re-a-li-ta-te (nu rea-li-ta-te, deoarece e și a formează un hiat, iar vocalele în hiat se despart întotdeauna în silabe!)

func-ți-o-nea-ză (grupurile de 3 sau 4 consoane alăturate se despart în silabe după prima consoană: mon-stru)

2. Seria care conține doar cuvinte derivate este:

b. „norocoasă”, „părticică”

(În fiecare dintre celelalte variante avem câte un „intrus”:

• despre – compus
• fiecare – compus
• autografe – compus)

3. Răspunsul este d. „A depana” înseamnă „a repara”.

4. Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul: „Victoria ei e tăcută. Asemenea dragostei adevărate, nu se laudă şi nu se umflă de mândrie.” sunt: discretă, fală.

5. Rescrie fragmentul următor, trecând verbele de la perfect simplu la perfect compus:

„Vorbi despre motanul din vitrină și despre ochii lui atât de galbeni, care îi inspiraseră coperta, apoi se-ntoarse către Flavia, mărturisi ce tare-l captivase manuscrisul.”.

„A vorbit despre motanul din vitrină și despre ochii lui atât de galbeni, care îi inspiraseră coperta, apoi s-a-ntors/s-a întors către Flavia, i-a/a mărturisit ce tare-l captivase manuscrisul.”

REȚINEȚI! Perfectul simplu este timpul verbal folosit în operele literare (zise, făcuse, răspunse, se întoarse) și în vorbirea curentă din zona Olteniei: făcui, dresei, mă dusei, mâncai.

Îl veți recunoaște ușor după faptul că, la persoana I singular, va avea întotdeauna terminația i:

• (eu) zisei, băui, alergai, mă dusei, venii, dormii, căzui, mă trezii ș.a.,

iar la persoana a II-a, singular se va termina în și:

• (tu) ziseși, băuși, alergași, te duseși, veniși, căzuși, te treziși ș.a.

6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care substantivul cu funcție sintactică de subiect din enunțul „După un ceas, năvăli lumea înăuntru” să fie complement indirect.

Lumii nu-i păsa de vremea urâtă.

7. Scrie opinia ta despre carte sub forma unei fraze alcătuite dintr-o propoziție principală și o propoziție subordonată completivă directă.

Consider că orice carte citită este o viață trăită în plus.

8. Enunțul următor reprezintă mesajul primit de un scriitor pe o rețea socială. Rescrie-l, corectând greșelile de orice natură!

Bine înțeles că o copertă frumos colorată și conținutul atractiv a cărți pentru copii, este o garanție a sucesului.

Bineînțeles că o copertă frumos colorată și conținutul atractiv al cărții pentru copii sunt o garanție a succesului.

II. Aici am avut de scris rezumatul textului 1. O cerință simplă, de clasa a V-a, dar care nu ne-ar fi ieșit dacă nu am fi știut regulile întocmirii rezumatului.

Cum, și rezumatul are reguli? Da. Iată-le mai jos:

Rezumatul constă în prezentarea succintă (pe scurt), orală sau scrisă, a subiectului operei literare. Prin rezumat, se comunică esențialul (ceea ce este mai important) dintr-o operă literară.

PAȘI DE URMAT:

• Citeşti, foarte atent, textul literar (opera/fragmentul),  pentru a înţelege informaţia esenţială;
• Formulezi ideile principale în enunțuri scurte, evitând detaliile nesemnificative;
• Respecţi ordinea desfăşurării întâmplărilor sau a dispunerii ideilor în textul de bază.

REGULI:

• Folosim verbe la persoana a III-a (răspunde, aleargă, se scaldă, etc.)
• Ne exprimăm clar, precis și concis, eliminând detaliile nesemnificative
• Transformăm dialogul în naraţiune
• NU folosim citate din text, regionalisme, arhaisme și nici expresii din limbajul curent
• Dacă întâlnim pasaje descriptive, le vom elimina
• NU folosim noţiuni de teorie literară (definiții ale genurilor literare, ale figurilor de stil ș.a.m.d.);
• Eliminăm figurile de stil și le înlocuim cu termeni fără valoare expresivă.

REȚINEȚI!

• În conţinutul rezumatului NU trebuie să introducem păreri personale asupra întâmplărilor sau asupra personajelor şi nici să folosim citate sau dialoguri.
• ..și, poate aspectul cel mai important, respectăm regulile de punctuație și de ortografie!

Cum aș fi rezumat eu textul 1:

         Înaintea lansării cărții Flaviei, în librăria S este agitație. Personalul amenajează vitrina, în timp ce voluntarii așază mobilierul în încăperea în care, după lansarea cărții, autoarea va da autografe. Cei mai mulți dintre tinerii care ajută sunt discipoli ai lui Claudiu Van.

       Numeroși invitați așteaptă la ușa librăriei, atrași de motanul din vitrină și de publicitatea făcută evenimentului. Imaginea mulțimii îi produce Flaviei un puternic sentiment de teamă, însă, la îndemnul croitorului de cărți, ea depășește momentul și se pregătește de începerea evenimentului.

Lansarea cărții Flaviei respectă toate rigorile unui astfel de moment: Pe rând, librarul-șef, editorul și croitorul de cărți le mulțumesc celor implicați, după care vine rândul autoarei să ia cuvântul. Gâtuită de emoție, Flavia abia reușește să spună câteva cuvinte.

Discursul se încheie în aplauzele invitaților, care se așază la rând pentru a primi autografe. Cartea se vinde în zeci de exemplare, iar Flavia scrie, emoționată, câte un autograf pe fiecare dintre ele.