Sic Cogito

Eu nu pot să mi-l imaginez pe Sebi Radu mort

Când am aflat că deputatul Sebastian Radu nu mai este, mi s-au înmuiat picioarele. Vestea morții sale a venit ca un trăsnet și mi s-a împleticit limba, în timp ce creierul se străduia să proceseze informația cu un asemenea efect șocogen.

Cum să moară Sebastian Radu? mi-am zis. Trebuie să fie vreo greșeală. Cum, omul acela tânăr, sociabil, vesel, care avea mereu un cuvânt bun pentru oricine? Acel om certat cu excesele, care stătea departe de alcool și de tutun, care ducea o viață echilibrată? Se pare că da. De ce? Pentru că virusul perfid NU IARTĂ pe nimeni.

N-am avut niciun fel de relație cu „domnul Sebi”(ura să-i spun așa și pot să înțeleg de ce; pentru toată lumea, el era „Sebi”). Aș fi fost onorat s-o am, dar diferența de statut și de vârstă și-a spus cuvântul. L-am admirat însă la primele ședințe de Consiliu Local Municipal. Apoi, prin 2014, a devenit viceprimar al Buzăului, iar capacitățile sale administrative incontestabile au fost traduse în fapte: o parcare, o asfaltare, un parc, toate suprapuse imaginii unui oraș gri, care parcă voia cu tot dinadinsul să stea pe loc..

În 2016, Marcel Ciolacu a recunoscut în Sebi Radu aptitudinile necesare pentru a-i reprezenta pe români din cel mai înalt for al țării: Parlamentul României. Timpul a trecut, domnul Sebi și-a văzut de politică și de sănătate, iar lucrurile păreau a merge într-o direcție favorabilă. Până anul acesta, când a apărut COVID-19.

Sebastian Radu era un om normal. Era căsătorit, avea doi copii, iar zeița Fortuna părea să-i fi surâs în ultimii ani. El și soția sa conduceau o mică afacere, iar băieții le erau bucuria inimii. Astă-vară, domnul Sebi îl însoțea pe Luca, fiul cel mare, pe cel dintâi drum important al vieții sale: Universitatea. Luca a plecat să studieze în Regatul Unit, în timp ce părinții săi au rămas în țară alături de celălalt fiu, astăzi elev în clasa a șaptea.

Sebastian Radu a murit astăzi la un spital din Germania. Fusese transferat de la Spitalul Militar Central, în comă indusă, la cererea familiei. Sebi n-a mai așteptat transplantul pulmonar..

Știa domnul Sebi că astăzi n-o să mai fie?! Aiurea! Bănuia vreo clipă că o chestie microscopică va ajunge să dărâme un asemenea munte de om? Nici gând. Pentru că toți ne gândim la moarte, dar, în definitiv, toți respingem ideea că ni s-ar putea întâmpla chiar nouă..

  • Ce urât ne-am purtat cu Sebastian Radu!..

Ne-am purtat urât cu Sebi. L-am denigrat pe Facebook, i-am atacat familia, l-am făcut în toate felurile, i-am pus bețe în roate, l-am jignit în fel și chip, iar asta doar pentru „păcatul” de a fi intrat în politică și, vorba lui Iohannis, taman în „partidul acela care trebuie să dispară”..

Dar astăzi Sebi nu mai este, iar tuturor celor ce l-au cunoscut li se umezesc ochii. Pentru că Sebastian Radu chiar a fost un om bun: un om cu multe calități și defecte, dar cu acea înțelegere superioară a lumii care nu îl lăsa să coboare niciodată în mocirlă, să uneltească sau să le facă rău semenilor.

Habar n-avem cât de subțire e acel fir de ață! Nici nu ne trece prin cap ce fină e demarcația dintre viață și moarte! Ne simțim invincibili, combatem cu sete, escaladăm munți, călcăm și pe cadavre dacă trebuie, dar, în realitate, habar n-avem că Uliul pândește permanent de deasupra, gata să ne ia definitiv spre o altă călătorie, fără timp și fără spațiu..

Și ce vor zice oamenii despre noi în ziua în care ne vom lua rămas-bun? Vor spune că am fost oameni adevărați, însuflețiți de sentimente nobile, de bunătate și de iubire sau că ne-am otrăvit întreaga viață cu veninul urii față de aproapele?..


Dumnezeu să te odihnească, Sebastian Radu! Și, la fel ca domnul senator Romașcanu, las acceași strofă a lui Teodor Pîcă, una ce mângâie, dar nu vindecă..

Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârşit vesteşte-un început,
Mă duc eu primul, sunt mai priceput
Să pun din vreme şeile pe îngeri.

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici!
0725.225.335 | [email protected]

Adaugă un comentariu

Click aici pentru a adăuga un comentariu

/* ]]> */