Puțină gramatică

Câteva reguli pentru o exprimare corectă

Cincisprezece reguli „de aur” pentru o exprimare corectă:

Regula nr. 1: Se scrie „î” la începutul și la sfârșitul cuvintelor, iar în interiorul cuvintelor, numai în derivatele cu prefixe sau compuse de la cuvinte care încep cu „î”: încărcat; a hotărî; neînceput. În rest, se scrie cu „â”: mâine, târziu, câți.

Regula nr. 2: Se pronunță „ie”, și nu „e” la începutul formelor pronumelui personal (eu- „ieu”,  el – „iel”, ea –„ia”) și al formelor de prezent și imperfect ale verbului „a fi” (ești- „iești”, este – „ieste”, eram – „ieram” ș.a). Se pronunță „e” la începutul neologismelor: elev, (a) eradica, elevație, eficient.

Regula nr. 3: După literele „ș” și „j„ în interiorul rădăcinii se scrie „a”: așază, înșală, dojană, șale; după „ș” și „j„ la sfârșitul rădăcinii, se scrie „ea”: căptușeală, greșeală, clujean, someșean.

Regula nr. 4: Se scrie și se pronunță „ă” (și nu „e”!) după cuvintele: sacosă, ușă, coajă, țigară, plajă ș.a.

Regula nr. 5: Scriem „m” înaintea literelor „p” și „b”: ambulanță, amper, împădurit ș.a. Excepție fac neologismele compuse: avanpost, avanpremieră, etc.

Regula nr. 6: Pluralul substantivelor și al adjectivelor masculine terminate în „x” se formează în „cs” sau „cș”: fix – ficși, ortodox – ortodocși etc.

Regula nr. 7: Substantivele masculine a căror formă nearticulată se termină în „ii” (fii, copii, geamgii, cafegii) se scriu la plural, formă articulată, cu „iii”: fiii, copiii, geamgiii, cafegiii.

Regula nr. 8: Imperativul afirmativ al verbului „a fi”se scrie cu doi „i”: Fii bun!; Fii cuminte”, dar imperativul negativ se scrie cu un singur „i”: Nu fi rău!

Se scrie Fii, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e Fi, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Regula nr. 9: Verbele a fi, a veni, a ști, a citi, a vorbi a scrie, a întârzia se scriu cu doi „i”  la următoarele moduri și timpuri:

  • indicativ, prezent, persoana a II-a, singular: (tu) vii, scrii, știi, întârzii;
  • indictiv, perfect simplu, persoana I, singular: (eu) venii, citii, vorbii;
  • conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular, (tu) să fii, să vii, să știi, să scrii să întârzii;
  • gerunziu: fiind, scriind, știind, întârziind.

Regula nr. 10: Nu punem virgulă:

  • Între subiect și predicat: Primele cireșe se coc în mai.
  • Între verbul copulativ și numele predicativ: Cerul era senin.
  • Între substantiv și atribut: Se vedeau în depărtare crestele munților.
  • Între verb și complementul direct/indirect: Am terminat orele mai devreme.
  • Între interjecția „ia”și verbul următor: Ia vino până la mine!
  • Înaintea conjucției coordonatoare „și”: A venit acasă / și a deschis calculatorul.

Punem ÎNTOTDEAUNA virgulă în următoarele situații:

  • În interiorul unui subiect multiplu (nume predicativ, atribut, complement): Munții, dealurile, podișurile și câmpiile alcătuiesc relieful.
  • Înaintea sau după substantivele în cazul vocativ: Ioane, te întorci azi? sau Vino aici, Ioane!
  • După o interjecție: Ei, ce faci?
  • Înaintea conjuncțiilor adversative: ci, dar, iar, însă;
  • Înaintea unui verb la gerunziu sau articipiu aflat la început de propoziție: Căzând, s-a lovit.
  • După adverbele DA și NU care echivalează cu o propoziție:
  • Ai știut lecția?
  • Da, chiar foarte bine!  / Nu, deloc..
  • Înainte și după o apoziție (explicație suplimentară) sau construcție incidentă: Bădulescu, stomatologul, este un om calm. / Tata, zise copila, e plecat la serviciu.
  • Între propozițiile coordonate ale unei fraze, nelegate prin elemente de relație: Am venit, / am văzut, / am învins.

Regula nr. 11: Cum scriem cuvintele abreviate?

  • Potrivit DOOM 2,se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc.

Nu sunt urmate de punct:  simbolurile majorităţii unităţilor de măsură: gal pentru galon; simbolurile unor termeni din domeniul tehnic şi ştiinţific: Rh „factorul Rhesus”.

             Regula nr. 12: Se scriu cu literă mare la iniţială :

– toate componentele(cu excepţia, de regulă, a cuvintelor ajutătoare):

                     –  numelor proprii care desemnează marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente) (Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv războaiele de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial) saucare au un nume propriu (Războiul celor Două Roze, Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de Ani);

                        – numelor proprii de instituţii, inclusiv când sunt folositeeliptic: secretar de stat la Externe; Lucrează în Institut de cinci ani; student la Litere; admiterea la Politehnică;

                        – locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa;

                        – numai primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii: Adunarea generală a Academiei Române, Catedra de limba română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice, Direcţia, Secretariatul, Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Serviciul de contabilitate.

            Se pot scrie cu literă mare unele cuvinte (care, de obicei, se scriu cu literă mică), în semn de cinstire (Soldatul Necunoscut; Slavă Ţărilor Române).

              Regula nr. 13: NU se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor numele proprii de persoane: Leibowicz,, Popescu (nu: Lei- bowicz/Leibo-wicz, Popescu/Popescu).

             Regula nr. 14: – Împrumuturile din latină sau alte limbi moderne, neadaptate fonetic, se scriu ca în limba de proveniență: acquis, advertising, airbag, broker, cool, curriculum, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, macho, trend etc.;

            Regula nr. 15:

Înainte să așezăm stiloul pe hârtie sau degetul pe tastatură, GÂNDIM. Într-adevăr, gramatica „se simte” și, uneori, asta te face să tresari atunci când cineva de lângă tine vorbește greșit, însă nimeni nu s-a născut învățat! Nu e o rușine să nu știi. E o rușine să nu vrei să știi cum e corect!

Cosmin Șontică

Spune-mi despre ce crezi că ar mai trebui să scriu aici!
0725.225.335 | [email protected]

Adaugă un comentariu

Click aici pentru a adăuga un comentariu

/* ]]> */